mi-e scîrbă

Virgil, nu înțeleg sentimentul care v-a facut să scrieți poezia de mai sus. Ce junglă ascunsă își ține fiarele aproape de tine și unde este zâmbetul fericit ca începe o nouă zi. Și am citit așa niște poeme frumoase... fără scârbă și harpe de sânge...vineri.

iată domle cineva care are curajul să scrie ceva, să intre în junglă, să pună întrebări, să mă înfrunte, ca autor nu ca eu poetic. pentru că e vorba de eul poetic aici, silviu. si la urma urmei încă sînt departe de \"bube, mucegaiuri și noroi\". n-aș vrea să fiu văzut ca un autor al unor \"poeme frumoase\".
dacă a scrie numai despre \"zâmbetul fericit ca începe o nouă zi\", unde am ajunge.
poezia, dacă voi ajunge vreodată să o scriu, trebuie să mîngîie dar și să muște, să emoționeze dar și să îngrozească. trebuie să aibă inefabil. are textul acesta inefabil sau nu? asta e întrebarea. dacă n-are atunci îl arunc la gunoi. să îl arunc?
merci de trecere și curaj

nu trebuie aruncat, acea zăpăceală de cuvinte poate tine în echilibru câteva sute de suflete...cine știe ?! Ce rost mai are să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu bibeloul de poțelan, sau cand o sa aibă loc o exlozie de raze gamma în Calea Lactee?! câteva lucruri chiar nu trebuie explicate.
Și totuși...cum e afară din clepsidră???

Ei, Virgil, ce ratam eu aici?
La intrebarea ta din comentariu iti raspund da, si, asa, pe scurt, luandu-ma de poezia ta (ca de autor nu am curaj :-)), as renunta la \"a devenit aproape tandra\" - ca iesind din ritmul de scarba, si fiind mult prea indeajuns prinsa in cele ce urmeaza, mai semnificativ ca \"feeling\".
Altfel, la a saptea recitire incercand sa gasesc cusururi, ma trezesc ca ... e vineri si m-ai facut sa cred in toate acestea.

explozie

Are forta / nerv acest text al tau. Un sentiment bine surprins. Imi aminteste de un text semnat Claudiu Banu (dar care nu cred ca a fost postat aici) asemanator cu acesta, text care miza pe un fel de universal pornit din insasi iritatia autorului. Se mai poate aminti si de textele \"De ce ma enervez\" semnate Cosmin Dragomir, dar am iesit din sfera poeziei. Dupa cum spuneam, un text cu nerv, nu-l simt cazand in banal sau cliseu, plictisind, etc, ci dimpotriva, zidit pe un ritm alert, in crescendo, fluid.

nu il arunca, nu trebuie sa ceri acordul pentru ceea ce simti si transpui. Nu trebuie sa te jeneze nici o particica din sufletul tau. Si filmele horror sunt frumoase, si sa urasti este sanatos cateodata. Ai defulat prin textul acesta si este bine.

\"care se strînge spre mine
v-am spus nu
eu nu mă numesc poet
nici ziua de azi nu se numește vineri
decit poate în gafele mele de rutină
pe care dintr-o greșeală
vrednică de hanibal
sau cicero
le numesc le alint
iubiri\"

Să scrii estetic despre o senzație oribilă, e semn de metamorfoză lirică, profundă, acolo unde omul și poetul se pot întâlni, din fericire. Poate că eu simt poezia asta pentru că, nu știu, mi se întâmplă vinerea să spun: mi-e rău de cuvinte poate unele erau galben-verzui ca fierea
și nu mi-am dat seama când le-am rostogolit întâi pe buze....

Mi-a fost greu să las semn după ce am citit poemul tău dimineață fiindcă era prea aproape, mult prea, de ceea ce scrisesem cu câteva ore înainte, desigur mult mai urât și mult mai puțin reușit. Și prea organic, visceral. Aici, actul sublimator își spune cuvântul.

Ela

Existentialist e poemul, dar și postmodernist căci denunță o ordine știută,
v-am spus nu
eu nu mă numesc poet
nici ziua de azi nu se numește vineri...
Da, e o lehamite existențială, dar si recunoașterea lovirii de zidul conveniențelor in final,
dar e vineri
și mi-e scîrbă
stau singur
și bestia se uită la mine.
Remarc un vers reusit si marcant nu doar in poezie, ci pentru intreaga lirică a lui Virgil,
doamne s-a tîmpit limba română
mă sărută pe gură ca o fată prima oară
ce e cu lipsa asta de anotimp
care se strînge spre mine
Aici nu mai e greața, e stupoarea, oroarea unei relații neortodoxe cu limba zicerii poetice.
Frumos adulterul tău, Virgil.
Deci aș zice a la americaine, Slava Domnului ca a fost vineri ca ți-ai primit porția de inspirație(de la Sfânta Vineri).

Virgil, fara suparare, nu poti sa sustii ca nu esti poet si, in acelasi timp sa afirmi ca Poezia are limite si inca insipide! you know what I mean ...

Dupa parerea mea numai un poet are dreptul sa sustina, sa decida poate, daca Poezia are sau nu limite

Parerea mea e ca esti poet ...

Parerea mea e ca nu Poezia are limite

ea nu poate avea limite

Parerea mea e ca Poetul, ca individ are limite

pe care poate si trebuie sa le distruga

parerea mea ...

ne amintim poate vorba batranului Nichita: \"Nu exista poeti, ci numai Poezie\"

si daca te gandesti ca, tot el marturiseste ca a avut aceasta revelatie inca din adolescenta ...

la urma urmei ma intreb: ce fel de limite ar putea suporta o revelatie?

Silviu, cred că într-un fel în afara clepsidrei e starea noastră naturală. aici e poate doar o școală. un fel de preambul intrauterin

Raul, alăturarea cu poetul Claudiu Banu nu poate decît să mă onoreze, eu nefiind decît un biet observator al poeziei. mulțumesc de aprecieri

Snowdon, astăzi sîntem de acord, e vineri și e bine să răsuflăm

Ela, chiar aș fi curios cum scrii tu cînd ți-e \"rău de cuvinte poate unele erau galben-verzui ca fierea
și nu [ți-ai] dat seama când le-am rostogolit întâi pe buze....\"

Bianca, tu chiar ai citit chestia asta de șapte ori?

Elena, da, o analiză pertinentă și la obiect, deși textul mai poate fi îmbunătățit. În ultima vreme am o relație ciudată cu limba română, ai dreptate

Șerban, relația mea cu poezia este mai degrabă una de hate-love, if you know what I mean. Despre poezie eu cred că nu poate fi creată ci doar descoperită, revelată, dez-văluită.... merci de trecere

Da. Nu afirm niciodata nimic gratuit. Inteles tonul, cu regret. S-auzim de bine, Virgil.
Bianca

ai ințeles greșit, mă tem, Bianca. am fost doar uimit. eu apreciez abilitatea ta de a percepe dincolo de cuvine. dar de dată asta ai înțeles greșit tonul..

Care sa fie motivul aceastei nebuloase de versuri angoasante?poezia m-a dus cu gandul la cuvintele lui Cartarescu:
\"vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat(...)\"

Paradoxal mi s-a parut versul: \"mi-e aiurea de poezie /cu limitele ei insipide\".Cum poate avea poezia \"limite inspipide\"...asta inseamna ca libertatea cuvantului,si implicit libertatea poeziei, este lipsita de spirit,fada,chiar searbada.Astfel,desi poate parea bizar, am senzatia ca poetul a creat un oximoron fara sens.termenul \"insipid\" este proiectarea starii in sine...iar analogia acestuia cu o \"extensiune\" redusa a poeziei este nepotrivita.