Bianca Goean

Alexandru, revin cu drag, pentru ca mi-a placut mult atmosfera ta aici, sa-ti spun ca \"nascatoare\" se vede in sensul dorit de tine, dar poate ca eu il asociez prea mult cu altceva.
iar obrazul nins de inimi il vad... il vad cumva dar nu as vrea sa fie asa. ar fi prea trist, si nu stiu daca asta ai vrut tu...

Este atata prospetime si o imagine deschis-acoperita (da, mi-a placut coperta ploii de iubit, desi putin cam ciudata...), versurile se astern simplu, incantator.
Ce nu-mi pare mie reusit: obrazul nins de inimi (nu reusesc sa o vad ca imagine poetica, poate e vina mea), ca si cuvantul \"nascatoare\" in acest context...

Alina, cu surprindere iti spun ca nu, nu intri in nici un cliseu, rataceste te rog de cate ori te regasesti (paradox? bine ai venit!), spatiile sunt inguste doar pentru aceia care nu stiu ca singura noastra forma de creatie este imaginatia.
ne citim pe aceeasi muzica, uneori.

Eddie, uneori raman si eu fara cuvinte, da, mi se mai intampla, dar ce bine ca ai creionat pasari, am sa prind zborul uneia si am sa-l continuu... Multumesc, stii?

Drag, Bianca

Geea, mi-a placut mult imaginea primelor doua versuri, si felul in care ne introduc tiptil in universul acesta de dor. Puteai foarte bine sa nici nu pui subtitlul, chiar cred ca ar fi mai benefic fara, si as mai spune si ca \"cea vinovata fara vina\" scade valoarea poemului, spus in soapta.

Da, marturisesc ca ti-am citit si explicatia cu \"personalele\", ca altfel chiar ma intrebam, cand eu am gasit aici poezie asa, condensata, cu fiecare cuvant si vers de citit o data, si de intors la el si din interior. Da, poate ca si de-asta e la personale, sa ne spuna cum sa ni-l facem personal. M-a incantat constructia si mesajele \"secundare\". felicitari!

Costin, reiau: nu stiu altii cum sunt, pe mine insa cititori printre si inlauntrul cuvintelor ma bucura. Ca de obicei, te-ai strecurat pe muchia subtire a intelesului, ai luat de aici ce ai simtit (si asta e un lucru bun), si te-ai echilibrat pe dunga prezentului. Nu stiu cata imponderabilitate am reusit, uneori zilele se asaza greu, si cad foarte usor, ca niste piese de domino.
Semnul tau poate fi si o directie, multumesc!

Bobadil, scrisesem mai mult si mai cu inspiratie dimineata, doar ce ma oprisem pe pagina ta de jazz, acum e seara si ma gandesc doar a-ti spune ca nu te voi intreba cum ai vedea tu o pagina de proza, caci stiu, dar, daca tot intri pe-aici ceva ceva poate ca iti spune, si cred ca vei intelege ca nu pot voi scrie numai asa cum stiu, vreau, pot, simt.

Va multumesc de semne, amandorura, in your ways.

Din motive care imi scapa in acest moment, raspunsurile mele pentru Costin si Bobadil au aparut trunchiate... daca nu apare intreg pana deseara, am sa le reiau ;-)), promise, ca ziceam mai multe pe acolo, nu o lasam asa... in coada de peste!

Ela, tu stii ca incurajarile imi vin intotdeauna bine, iar daca si tu vezi o mana mai sigura, poate ca da, este mai sigura. Despre o carte ... ;-))) se scrie ea daca trebuie sa fie scrisa, multumesc inca o data de incredere. Si da, ne citim si incurajam... cum se poate.

Ina, tu ma faci mereu sa zambesc, ai grija cum pasesti, the line is so thin!! Oricum te vedeam eu pe-aici, n-ai grija!

Drag, Bianca

Costin, daca e cu evolutie, e de bine; tu ai luat de referinta textul cu Delta, care pentur mine inseamna farte mult (asa cum inseamna de altfel Delta si pescuitul - nu neaparat pestele Cred intr-adevar ca textele se citesc mult si printre cuvinte, ca acestea trebuie luate si privite nu neaparat asa cum s-au asezat ele in pagina, cititorul trebuie sa manifeste trezvie si, mai ales, dispozitie. De aceea iti multumesc de semnul lasat, e bucuria de a darui. Si, da, e mult mai mult aici... si numai pentru doi.

Andu, as fi tentata, recunosc, sa intru in joc si sa te intreb \"dar cum se scrie proza\", dar nu, considera ca a fost doar un gand. Eu citesc si la tine, si stii deja ca imi place, desi este cu totul si cu totul altceva decat scriu eu si cred eu ca trebuie sa ma scriu. De aceea nu mai spun ceea ce deja am spus... Nu tiparele ii fac pe oameni, si nici de indicatii nu ar trebui sa avem nevoie cand citim ceva. Dar stii ce imi spune mai mult decat lasi tu sa se inteleaga? Cred ca stii. Si pentru asta multumesc.

Drag, Bianca

Costin, da... ai sesizat tu bine pe-aici, ce mai pot spune, si de furtuni, si de iarba ... de mare (dar furtunile pe mare? EI?!), si de... toate. Decat ca ma bucura sa stiu ca aceia care ma citesc inchid uneori ochii si invata sa vada si altfel... mai mare bucurie poate fi?
Multumesc de ganduri, Bianca

Adina, tu ai spus atat de frumos: povestea a doua zeitati! Jocul acesta, care scutura din profunzimi universul...
Multumesc mult de vizita, ai venit cu ploi de soare in aceasta dupa-amiaza pe-aici.

Da, Ina, neaparat de citit intr-o dupa-amiaza de sambata, asa, cu o bere in mana, restul de recuzita dupa cum ii da fiecaruia mana.
Daca nu ai dispozitia necesara dinainte, garantat o capeti dupa, asa ca trebuie neaparat sa o iei de la capat.
Ma leg si eu de \"nefericirea mea\":(...)Semnez generoasă în biografiile lacrimogene ale tuturor cunoscuților. Nu mi-au mulțumit niciodată.\" Ina, toate sunt extrem de inspirate, dar asta m-a terminat! ;-))
Desigur ca rasul este cu un colt al gurii pe aici, dar asta se vede numai in oglinda.

sa las, sa nu, sa da, semn ca povestile-poeme se scriu uneori din necesitate, de la kilometrul zero, si nu orice fel de povesti, ci acelea care te tin in viata (la temperaturi foarte inalte). Sa mai spun de constructia in sine, care pe mine m-a captivat, nici nu vreau sa explic mai mult, ca doar tu stii mai bine, si sunt in admiratie pentru \"si una\", pentru pescarul si singura lui dorinta. Ei, asta o mai spun o data: remarcabil.

Ina, cred ca se aduna singurele, nesilite de nimeni, or gasi ele ceva pe aici ;-)) Da, am schimbat tonul si registrul, am aruncat totul in aer si acum ma uit in sus, sa vedem ce se mai intoarce! Imi cad una cat una in cap, e drept, dar au alte culori si sunt nou-noute!

Ela, curat ne-cumintenie, adevar ai grait, de aceea am si fost certata (hm!), asa ca incerc si eu cum pot sa aduc numai zambet, dincolo de tristeti. Minunile se pipaie. Pe scoici, eu??? Niciodataaaaa.. nu recunosc nimic.

Drag, ma bucura vizita voastra aici,

Bianca

Licurici, o astfel de \"cearta\" starneste inevitabil zambet, asa mi s-a intamplat si mie, ma bucur din suflet daca ai simtit si prins si tu acest zambet!
daaa... e o cumintenie jucausa, ai vazut ;-)))
Ne citim, dragul meu Licurici, stii asta!
Bianca

Daca nu ai trecut totusi acest text la \"personale\", as spune ca pentru mine el incepe de la \"Am trimis mesagerul\" Abia de-aici se transforma dintr-un monolog care mie, dinafara, nu-mi spune mare lucru, in emotie si imagine pe care le poti individualiza. Interesant si condensat.

Virgil, nu ca sa nu-mi dai note la comentarii ;-)), dar aici trebuie sa iti las, asa, ca de un veritabil OT, cel mai simplu comentariu: de la inceput pana la sfarsit, de fiecare data cand am citit acest poem azi, mi-a inflorit pe fata un anume zambet. Un anume, pe care l-am simtit si in varful degetelor care au scris poezia.
Of course, ma pot si insela ;-)

Si nu-i o intoarcere in trecut, e mai degraba incercarea de strapungere a acestuia, (imaginea aceasta ma bantuie deja, foarte reusita), intr-un univers inchis \"nerevendicat de nimeni\", echilibristica peste prapastia oamenilor niciodata ingeri, transformarea care nu mai poate avea loc...
O alta poezie de-a ta pe care o iau cu mine.

Florin, La multi ani si inspiratii-nalte, felicitari pentru volumul aparut!
Tuturor celor care s-au adunat pe aceasta pagina, felicitari si multumesc si eu, am citit cu deosebita placere...
Drag, Bianca

Mae, semnele se simt uneori, nu numai se vad, dar ma bucur si de cele vazute, da, umbra aceea de apa era cam tot la o vreme, si tu citesti si printre dune.

Ela, uite cum se deschid cuvintele si se destelenesc apele: \"ce cadere frumoasa\"! Luna a luat-o inapoi, noi mergem inainte si iunie sigur vine. Atat cat putem duce, desigur ;-)

Drag, Bianca

Joking man, naftalina s-a dus nu se mai simte nici urma, personajele tale (si gasesc aici forta de maestru in modul in care ai reusit sa il prinzi pe Gicu fara ca acesta sa fi scos macar o vorba) sunt autentice si sincera sa fiu nu as face nici o asemanare cu vreun clasic... oltean. ;-))
\"Discursul\" este firesc si absolut ametitor totodata, te lasi prins de cuvintele care curg mai vioi decat berea, faci fresca aici pornind de la un film zice-se. Felicitari!