cu titlu optativ

revin mereu cu plăcere în lumea ta. (cred că e mai potrivit \"cătușe\")
cât despre apocalipsă... și ziua de mâine încătușată...

uite că mă găsesc uneori în imposibilitatea de a scoate în cuvinte ceea ce simt. eu am \"văzut\" poemul tău și mi-a plăcut așa că, decât s-o iau pe arătură, mai bine mai citesc încă o dată.

cu bine,

Tatuaj voit exterior. Si speranta ca mainele - mireasa va fi cuprins in tine. Retinut. Crezi astfel ca e posibila \"stergerea\" tatuajelor interioare? E clar ca ele exista.

plecaciuni in fata poeziei tale, frumoasa speranta intr-un maine neaccesibil inca, minunata de tot ultima strofa, tandretea cu care pui catuse de-a dreptul irezistibila,
te citesc cu multa placere si invat
Anana

Cred că Cioran zicea: \"Cum să trăim fără citeva motive temeinice de disperare\" (dacă nu, mă va corecta cineva mai știutor). Păi, dacă ele ne ajută să trăim, atunci tot decorul la care am consimțit e doar o mică trambulină elegantă, o promisiune de detentă, doar nu jucăm într-o dramă cabotină. Cu tot apropoul sexy al cătușelor, eu nu văd în ele decît acea binecunoscută și acum șăgalnică invocare: Clipă, oprește-te!

Virgil, nu ca sa nu-mi dai note la comentarii ;-)), dar aici trebuie sa iti las, asa, ca de un veritabil OT, cel mai simplu comentariu: de la inceput pana la sfarsit, de fiecare data cand am citit acest poem azi, mi-a inflorit pe fata un anume zambet. Un anume, pe care l-am simtit si in varful degetelor care au scris poezia.
Of course, ma pot si insela ;-)

... sau despre un abandon al regulilor, privit cu un aer rupt de orice realitate, dar cu constientizarea ei undeva intre cadrul zilei de ieri al celei de maine... totul - amanunt decisiv pentru o soarta generala sfarsita, nici macar inceputa. asa mi-a placut mie sa vad...
impresionant, ca de obicei.