Și când m-am uitat în urmă n-am regretat nimic …
Oare ce era de regretat?
Că sunt unde sunt cum poate n-aș fi vrut să fiu dorind a fi poate undeva mai sus … dar, voi ajunge și acolo cândva, într-un
Muta si inchisa...
fara iesiri, fara scapari,
cu buze inexistente
si ochi inghetati in intuneric,
stau si ascult ceata din voci
si banuiesc lacrimile uscate
sub pleoape de dinainte de-a se
Linishte…sa sufle vantul…
Șșșt…sa-mi aduc aminte suferinta…
Caderea…rupta de o stanca…
Grafit moale din vis infinit,
Ce se sfarmă, se sfarmă mereu.
Ah, si-s iara pe marginea stancii …
Privesc
Zambet amar de suflet trist
Aflat in remuscarea vietii,
Ce a lasat-o prada imanenta
Trecutului abstract de prost…
Si am impresia absurda,
Ca zambetu-i real si vesel
Ca un copil c-un
“Nu stiu de ce am sa incep asha...dar...sa trecem peste asta...
Ati vazut vreodata un inger plangand?...sau...ce ati face daca ati vedea pe o fatza plina de inocentza unei dureri atat de pure si
Si zbor…si zbor…STOP…de la capat…
Zbor…zbor…am picat…picaj latent de viata sparta in cioburi de coshmar adorat in nefiinta….
Pic…pic…STOP…de la capat…
Nu ma zbor…nu mai pic…m-am plictisit de eul
Respir greu. Tot mai greu. Simt o încordare în gambe ca intr-o prindere de clește, iar imaginea îmi tremura amețitor.
Dar trebuie sa continui sa alerg. Și mai alerg.
Mi-au amorțit brațele,
Alb…dor naiv de alta vreme…
Amintire rupta a copilariei…inchid ochii…rece, rece, rece…si nu mi-e frig…imi transform tremurul in caldura inchizandu-l in mine…
Cad, cad, cad fulgii…si-as vrea sa ii
Am ieisit afara cu privirea atintita in pamant…as fi vrut sa plec…sa plec departe…nu conta unde…doar sa plec…aproape se intunecase si speram ca noaptea sa aduca linishte…dae poate sunt prea multi
A trecut aproape un an de cand nu am mai scris nimic. La un moment dat mi s-a terminat cerneala si m-am oprit. Se intelege ca nu puteam continua cu pixul sau creionul: cerneala e sfanta scrisului.
Mi-am adunat propria-mi fiinta in brate si mi-au scrasnit dintii in disperarea ce imi cuprinsese sufletul cu umbra ei avida de neant…ma intreb…ce vroia sa faca cu farama mea de durere…cu ce ar fi
Urcă cu gust amar gânduri albe.
Ale țigării.
Și-ale mele se zbat iarăși în gol.
De pereții trupului.
Întrebări și silă de ceară.
Față de mine.
„În sfârșit te-ai maturizat.”
„Nu. Doar am mai
Azi eram la o cafea cu prietenii si discutam ca niste banali despre caini, despre cat sunt de loiali, despre cat sunt de prietenosi, de cum simt ei starile sufletesti ale stapanului, de cum se
Adorm stand treaza...
Ochii imi sunt grei si undeva departe se aude prea clar: „directia solicitata este momentan ocupata...”
„take a look at my body, look at my hands/ there’s so much here
Ideea filosofică de Dumnezeu reușește într-o măsură mai mult sau mai puțin precară a ascunde o explicație a necunoscutului în spatele unui nume.
Absolutul se va numi Dumnezeu ca expresie pură a
(03.05.2002; 13:23)
În timp ce mergea isi putu zări gândul pitit după un vis. De ce se ascundea? Îl chema cu priviri rugătoare ca de orfan căci avea nevoie de el în drumul nou deschis. Gândul,
“Scoala-te, copila, n-ai sarutat mana tatalui tau az!” – rasuna o voce aspra.
Se ridica prin fortari nenecesare si-si lipi cu smerenie buzele de coltul mesei apoi pica acolo in inconstienta. O
Imi pedepsesc visul aruncandu-l in coshmar..
Inca ma intreb de ce ma mai primeste,
Seara de seara…in lacasul acela uitat de lume…
Si luna imi zambeste stirb caci i-a scazut lucirea,
Iar…eu
“Când timpul a hotărât noaptea și ziua restul de noțiuni temporale nu fuseseră încă luate în seamă. De ce? Pentru că nu aveau cui să fie necesare încă; n-avea nimeni nevoie de limitarea lor, singura
(15.04.2002; 3:05)
Întuneric dens…întunericul unei nopți dintr-un oraș îndepărtat și nespovedit, dintr-o țară de la piciorul unui continent verde al unei planete mult prea bine cunoscute. Și nici o
Ideea de temnita ce I-o impunea boala o ingrozea. Nu-I mai era draga camera. Uitase cat ii adorase aerul de vechi si mirosul de carti certate de timp, iar povestile ei nu erau decat cutite ce se
Un cantec de slava pentru inocenti
Imi tipa din sangele-albastru…
Adorm in zbor de nesfarsit pierdut…
Inca ating uitarea si o las…
Plutesc acum in lacrimi ale marii…
Oare mai pot sa plang ca o
Stiu ca acest text nu prezinta interes din punct de vedere literar...dar v-as ruga sa va rupeti cateva minute din timpul vostru pentru a citi textul...si poate...imi oferiti un raspuns, daca acesta
Petale de ingenunchere muta
Si-un copil. Eu.
Tac. De ce tac, ingere?
Am lacate-n piept. Plumb.
Am zambete-n priviri. Aripi.
Deschiderea-I la tine. Pamant.
Spuneam odata ca florile-s
BA