de dor si relativitate in timp
Sunt clipe de liniste departarile noastre, dar sunt si picuri de dor ce-si canta zdrobirea la inceput c-o muzica de calm, sunand apoi obsesiv, din ce in ce mai strigator...mi-e dor, ingere si-mi urla
Sclipiri ftizice (partea III - sfarsit)
“Scoala-te, copila, n-ai sarutat mana tatalui tau az!” – rasuna o voce aspra. Se ridica prin fortari nenecesare si-si lipi cu smerenie buzele de coltul mesei apoi pica acolo in inconstienta. O
Sclipiri ftizice (parte II)
Ideea de temnita ce I-o impunea boala o ingrozea. Nu-I mai era draga camera. Uitase cat ii adorase aerul de vechi si mirosul de carti certate de timp, iar povestile ei nu erau decat cutite ce se
sclipiri ftizice (partea I)
“Când timpul a hotărât noaptea și ziua restul de noțiuni temporale nu fuseseră încă luate în seamă. De ce? Pentru că nu aveau cui să fie necesare încă; n-avea nimeni nevoie de limitarea lor, singura
sangele albastru (partea II - sfarsit)
(03.05.2002; 13:23) În timp ce mergea isi putu zări gândul pitit după un vis. De ce se ascundea? Îl chema cu priviri rugătoare ca de orfan căci avea nevoie de el în drumul nou deschis. Gândul,
Dumnezeu - un concept suspendat
Ideea filosofică de Dumnezeu reușește într-o măsură mai mult sau mai puțin precară a ascunde o explicație a necunoscutului în spatele unui nume. Absolutul se va numi Dumnezeu ca expresie pură a
sangele albastru (partea I)
(15.04.2002; 3:05) Întuneric dens…întunericul unei nopți dintr-un oraș îndepărtat și nespovedit, dintr-o țară de la piciorul unui continent verde al unei planete mult prea bine cunoscute. Și nici o
ironie...
Azi eram la o cafea cu prietenii si discutam ca niste banali despre caini, despre cat sunt de loiali, despre cat sunt de prietenosi, de cum simt ei starile sufletesti ale stapanului, de cum se
inceput fara sfarsit....
“Nu stiu de ce am sa incep asha...dar...sa trecem peste asta... Ati vazut vreodata un inger plangand?...sau...ce ati face daca ati vedea pe o fatza plina de inocentza unei dureri atat de pure si
uitare...
Mi-am adunat propria-mi fiinta in brate si mi-au scrasnit dintii in disperarea ce imi cuprinsese sufletul cu umbra ei avida de neant…ma intreb…ce vroia sa faca cu farama mea de durere…cu ce ar fi
