Poezie
Zbor de dor
1 min lectură·
Mediu
Petale de ingenunchere muta
Si-un copil. Eu.
Tac. De ce tac, ingere?
Am lacate-n piept. Plumb.
Am zambete-n priviri. Aripi.
Deschiderea-I la tine. Pamant.
Spuneam odata ca florile-s primavara;
M-auzi? Asa, saruta-ma. Continui:
Ca iernile-s pure si toamnele-s rugina,
Iar verile…verile-s putrede. O lacrima
Si ironie. E vara.
Dar primavara din mine? Nu rade.
N-am sa spun “din suflet” si nici “din inima”,
Caci iarasi imi vei sopti ca ma repet,
Eu, fulg de poet intr-o perna de gasca.
Nu plange. Nici n-am sa ma opresc,
Si nici inocenta n-o voi pierde prin irepetare.
Sunt fluturi de roua cu mine
Si-s pasari de mari pe umerii tai;
Cred ca ne leaga evaporarea si ochii.
Da: ochii tai pierduti in ai mei,
Nasc marea Egee
Si zbor de dor in distante de timp relativ.
023.732
0
PF