Poezii

Ne\'ascundem aripile in regrete de trecut, Ce\'au devenit, in mod bizar, prea triste povete, Plangand copilul ce ne zambeste alb si mut, Chiar de isi cara si el un trecut prea greu pe brate. Ne

BAB. Andreea

0

4

Ne’au adus norii noaptea, Vesnica si neagra ca teama din noi, Ca si codrul, cuminte, in liniste. Si ne’apasa plansetul ierbii, Ne taie talpile golite de timp, Cu sabii amare si verzi de venin

BAB. Andreea

0

0

Petale de ingenunchere muta Si-un copil. Eu. Tac. De ce tac, ingere? Am lacate-n piept. Plumb. Am zambete-n priviri. Aripi. Deschiderea-I la tine. Pamant. Spuneam odata ca florile-s

BAB. Andreea

0

2

Dacă-mi acopăr privirea cu umbra trecutului, Mii de coșmaruri mă prind în jocul lor; Dacă las prezentul să mă orbească sub pleoape, Amarnic se mai rotesc renunțările inimii. Și știi tu, umbră a

BAB. Andreea

0

3

Tablou amar de suflet desfrunzit, Cu sunet de colinda veche iti ingropi amorul; M-alatur si eu pe fundal, decor inedit, Sa-ti murmur, sa-ti plang, rapindu-ti ecoul. Te strigi, si-apoi cazi

BAB. Andreea

0

7

Ard ochii-mi trași sub gene aplecate, Mai stăruie o clipă mâna ta prin păru-mi, În timp ce eu în gând jertfesc pe-altare Licori de sânge searbăd demonului meu. S-a sufocat culoarea, pur

BAB. Andreea

0

2

Și-mi duc povara ce lăsa-t-ai Încet, naiv, cu o demonică plăcere Chiar de ești orb voit, iubite, Simți-vei sângele-mi prin propriile-ți vene. Cu cât am să mă zbat mai tare, Cu-atât vei cade și

BAB. Andreea

0

2

Acum mi-e interzisă fericirea, Speranța-mi pierd din ce in ce, Și visu-mi curmă fericirea Cu aripi negre de obscen. Tu… ai spart neștiutor un lacăt, Metal de strajă la o poartă-n suflet, Și

BAB. Andreea

0

2

Zambet amar de suflet trist Aflat in remuscarea vietii, Ce a lasat-o prada imanenta Trecutului abstract de prost… Si am impresia absurda, Ca zambetu-i real si vesel Ca un copil c-un

BAB. Andreea

0

1

Linishte…sa sufle vantul… Șșșt…sa-mi aduc aminte suferinta… Caderea…rupta de o stanca… Grafit moale din vis infinit, Ce se sfarmă, se sfarmă mereu. Ah, si-s iara pe marginea stancii … Privesc

BAB. Andreea

0

0

În stabilirea posibilății, imposibilității sau a absurdității atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici și chiar oameni simpli încă de la “începuturi”. Afirmația că aceste

BAB. Andreea

0

0

Imi pedepsesc visul aruncandu-l in coshmar.. Inca ma intreb de ce ma mai primeste, Seara de seara…in lacasul acela uitat de lume… Si luna imi zambeste stirb caci i-a scazut lucirea, Iar…eu

BAB. Andreea

0

2

Credeam ca-n noaptea asta am sa dorm… Speram ca-n noaptea asta am sa dorm… Somn rupt din seva unui cantec, Ce l-am lasat prins de coltul unei stele Si ma asteapta sa-l murmur aiurand… Melc,

BAB. Andreea

0

1

Un cantec de slava pentru inocenti Imi tipa din sangele-albastru… Adorm in zbor de nesfarsit pierdut… Inca ating uitarea si o las… Plutesc acum in lacrimi ale marii… Oare mai pot sa plang ca o

BAB. Andreea

0

1