Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

moirele (zeitele destinului)

2 min lectură·
Mediu
Imi pedepsesc visul aruncandu-l in coshmar..
Inca ma intreb de ce ma mai primeste,
Seara de seara…in lacasul acela uitat de lume…
Si luna imi zambeste stirb caci i-a scazut lucirea,
Iar…eu bantui prin mine…
Fantoma vizibila a lumilor mele,
Invizibila a lumilor voastre…
Iar cele trei moire chicotesc isteric soapte,
De dinainte de-a ma naste,
De dinainte de-a muri.
Si imi rechem sufletul haotic…
Cu tipete scurte aruncate fara vlaga
In disperarea ce ma atinge cu suflul ei adormit…
Iar eu…eu imi deschid bratele s-o primesc,
Cu obrajii uscati de sarea scursa
Din oglinzile sparte ale sufletului meu…
Sapte ani de nenoroc, adorm in mine,
Si simt neputincioasa cum moira cea dintai,
Mi-a terminat deja de tors firul vietii…
Ii vad parca ochii sclipind durerea de pe urma.
Transcendenta ma sperie…
Meditatia interminabila a absurdului
Imi ameteste simturile moarte
Si ma intreb cum poate sa le mai invie,
Unde mai gaseste licar latent al uitarii,
Caci am si uitat ca mai exist…
Am si uitat ca mai exista lumea…
Caci acum depan usor firul,
Cu moira cea de-a doua alaturi,
Supraveghidu-mi mairsav incosntienta supunere…
Dorm…ma trezesc…
Mai scriu un vers fara valoare…
Incet, incet tresar invaluita de naluci…
Gata…e prea tarziu pentru mine…
Mi-am rascolit prea crud durerea,
Nu mai am dreptul de a-mi fi calau,
Ucideti-ma voi…nu e decat o repetitie
A ceea ce va fi la capat de drum,
Cand cea din urma moira, cruda si alba
Imi va curma si firul celei din urma zile…
(nota: moire = cele trei zeite, Atropos, Clotho si Lachesis, care calauzeau destinele omenesti, puterea lor fiind implacabila si mai presus de vointa zeilor; erau supranumite “torcatoarele”, deoarece una torcea,alta depana, iar cea de a treia curma firul vietii muritorilor)
025168
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
289
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

B. Andreea. “moirele (zeitele destinului).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/b-andreea/poezie/8745/moirele-zeitele-destinului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FA
Florea Ana-Maria
Poezia si ideea regasita in ea, sunt superbe. Intotdeauna am fost fascinata de mitologie, de influente, am fost tentata de a rascoli trecutul pentru a reusi sa-mi descopar prezentul si viitorul.
Am observat in textele tale acea unda de subestimare, or aceasta nu isi are locul; nu incerc nici sa te laud, nici sa te denigrez. Iar, daca acele remarci de genul \"Mai scriu un vers fara valoare...\" e adaugat tocmai pentru a fi dezmintit si eliminat de cititori, adica pentru a gasi laude, mi-ar parea rau. Bineinteles, mai exista varianta adevaratei tale subestimari si, ma repet, in cazul acesta mi-ar parea rau. Asta ar trebui sa fie parerea ta personala, nu sa fie afisata, mai ales nu intr-o poezie.
0
AB
alex bâcu
m-am saturat de timpul asta implacabil si consecutiv.

as vrea o reintoarcere la miturile arhaice in care timpul era ciclic si simultan si nicidecum o insiruire inexorabila de momente, asa cum este considerat acum.

clipa este o inventie umana. nu exista secunde minute sau ore. noi ne-am hotarat sa le masuram artificial pentru a ne elibera din ciclicitatea perpetua a singurelor masuri reale ale timpului : ziua si anul.

cred ca acest mit grecesc este o tampenie, desi asa frumos cum este el, reinstaureaza niste valori artificiale si in loc sa renastem in fiecare zi, in fiecare zi mai murim un pic.

din punctul de vedere al ciclicitatii si simultaneitatii timpului moartea ar fi numai un accident lipsit de orice notiuni transcedentale.


spune-mi si mie carui sistem politico-religios iar conveni o asemenea libertatea de interpretare a vietii?

sclavii s-ar putea sa nu mai creada in promisiunea vietii de apoi...

indiscutabil poezia este minunata (ce adjectiv jumulit am gasit si eu...) insa idea este o baliverna.
0