Poezie
satira...
1 min lectură·
Mediu
Zambet amar de suflet trist
Aflat in remuscarea vietii,
Ce a lasat-o prada imanenta
Trecutului abstract de prost…
Si am impresia absurda,
Ca zambetu-i real si vesel
Ca un copil c-un cantecel,
Ce nu stia de fapt sa cante.
Si-acuma rad isterica, nebuna,
Cuprinsa in magia de satira,
Ce am uitat sa o dezleg,
Caci rad si alti nebuni cu mine.
Si hohotesc de ras aprins
Cu lacrimi de tristete pura,
Oare se-ntreaba cineva fugar,
Daca imi mai e privirea clara?
Ii las sa creada ce pot crede
Caci oare pot ei sa-nteleaga,
De visu-i vis ori viata-i viata
Cand ele se confunda-n ele?
013352
0
PF