sila amara...

Urcă cu gust amar gânduri albe. Ale țigării. Și-ale mele se zbat iarăși în gol. De pereții trupului. Întrebări și silă de ceară. Față de mine. „În sfârșit te-ai maturizat.” „Nu. Doar am mai crescut.” Ne-am întâlnit întâmplător pe stradă. Eu și iubirea mea de acum doi ani. Îmi plânsese sufletul după el un an și jumătate. Am mers împreună să ne plimbăm. Am ajuns pe plajă să facem o baie și-am sfârșit prin încleștare carnală la umbra unei sălcii… ca pe vremuri (și-un zâmbet ironic îmi întunecă fața). Când am plecat m-ai întrebat la ce mă face să gândesc întâmplarea. „La nimic. Așa e mai bine. Mai corect.” Iar tu mi-ai răspuns că m-am maturizat. Mi-e silă.