Aurora Luchian

Ziua s-a lungit și crește În brațe de primăvară, Pe noapte o-nghesuiește, Hai, copile, ieși afară! Codru și-a expus în fală, Arborii cu frunzulițe, Iar sub poală cu migală, Flori, puzderie-n

Într-un coș ornat frumos, Un ou verde, inimos, Zbiară parcă e la bâlci, Doamne, o să facă gâlci!... - Mă, da unde v-ați scăldat? Ou în mov? Un ou fardat? Ha! ha! ha! ce purceluși! Ba purtați

Să ne iertați, dragi migratoare, Că ați venit în țara noastră, Pe-o vreme sură și sihastră; Și ați găsit în cuibușoare, Zăpadă rece, vânt, pustiu, Și-ați plâns...de nu pot să descriu. Să ne

Prim-Miniști la minut… În Guvern sună sinistru… Leu-i mort, iar Prim-Ministru* Deprimat, nesusținut, S-a retras neabătut! Succesori În ton de ”stabilizare”, De ieri, fără supărare, De

Pleacă anul ca orfanul, Cu poveri, da asumat, Cu legi ce m-au sugrumat, Și s-a dus oftând, sărmanul. ……………………………… Pe măsuța învechită, A lăsat lista cu dări, Lungă, fără lichidări… La

În ușița cerului, Prin răsuflul gerului, Moș Crăciun s-a ofensat Pe vântoasa dinspre sat. Din nimica s-a stârnit, Răscolind necontenit, Toți nămeții de pe deal, Cu un zgomot ireal. -

În seara de Crăciun, de n-ai s-ajungi acasă, Și-ai vitregi copiii, pribeag printre străini; Voi pune un tacâm în plus, în cap de masă, Și-oi aștepta cuminte cu ochii-n lacrimi, plini. De n-ai

Poate Moșul se întoarnă... Bate vântul și răstoarnă Toți nămeții-n lung și-n lat, Și satul mi-a izolat. Gerul și el, cu barosul Crapă pietre urâciosul, Și-i va face chip brumos, Bătrânelului

Peste creștet dalb de munte, Trece iarna peste punte, Și presară pe brăduți, Fulgi, ai cerului ieduți. Îmbrăcați în danteluțe, În belșug de mărgeluțe, Albe, reci, ce strălucesc, În vânt lin,

Ieși copile din culcuș, Hai, nu sta cu nasu-n perne! Ți-e frică de lunecuș? Hai pe deal că iarna cerne! Geme vântul? Eu îl iert! Vină vifor, crivăț, ger, Nici pe unul n-o să-l cert Că n-au

Ninge în Vasluiul meu, Stând de veghe Dumnezeu. Ninge lin, bogat și des, Eu din fulgi, poeme, țes. Ninge în Vaslui cu dor, Dintr-un cer risipitor, Dintr-un cearcăn sur de nor, Ninge calm,

Peste codri rebegiți, De frunzișuri vitregiți, Au venit fulgii îndată, Și au pus haină brodată, Peste arbori, râu, prin sat, Numai dalb au revărsat. Cu un fulg pe moț de fes, Frumușel ca

Străbătând în lung orașul, Duce-n geanta sa poștașul, Teancuri de scrisori, ehei! De la fete, băieței, Unui Moș darnic și bun, Cine-i oare? Moș Crăciun! Moșul le-a primit. Citește. Se

Liniște...că acuș vine Moș pribeag și Sfânt. Da cine? Are daruri, și-n ghetuțe Ne pune cu drag, punguțe. Prin nămeții puși în claie, A răzbit Moș Nicolae, Nins, împins de o vântoasă, Și-a

Tu, române de acasă, Ce-ai rămas în cuibul cald, Știi că dorul mă apasă Și-n mâhniri astăzi, mă scald? Știi că-mi curg lacrimi șiroaie, Pe chip palid de dureri, Și în suflet am puhoaie C-am