Poezie
Forfotă în primăvară
1 min lectură·
Mediu
Soarele se dă de-a dura
Pe un cer ca ochii mei;
Și a slobozit căldura
Peste câmpul plin cu miei.
Prin mustățile din iarbă
A pământului cleios,
Un gândac cu lungă barbă,
S-a sucit cu susu-n jos.
De la soare și lumină
Și-a-ngustat ochii mărgea,
Și ușor cu laba fină,
Două lacrimi își ștergea.
Un bondar lungit pe-o floare,
Bâzâia cocoloșit,
Că-i așa pârlit de soare,
De năsucul s-a-nroșit.
Rotofei, desculț, zburdalnic,
Iepurașul țup! pe deal,
Râde de-un vulpoi, șăgalnic,
Prin culori de boreal.
- Prinde-mă! strigă în joacă,
Haide leneșule, ici!
Râde și o popândoacă,
Și un bătrânel arici.
- Ce se-nâmplă, ce-i afară?
Îngăimă râma din prag.
- Vecino, e primăvară,
Anotimpul cel mai drag!
002.346
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat