Doar din pulberi să m-aduni...
Am pus gaj o insomnie unei tainici nopți de vară, Să prind un oftat de floare evadând dintre petale, Să văd lanul de lavandă cum naște parfum ce zboară Prin zefir ce se alintă și se scurge-n văi,
ALAurora LuchianApusul verii
Uite vara cum se joacă În rochița de dogoare ! Ține poala prin ponoare, Țopăie într-o băltoacă ! S-a stropit până la creștet. Roua, într-o vâlcelușă, O spală de praf, prin foșnet, Cu stropi ca de
ALAurora LuchianParfumul zorilor
Pe-o frântură de lumină, pe când zorii somnoroși Se întind cu leneveală, și-s atât de luminoși ! Cerul dezrobit de noapte se pictează cu senin, Și desfată cu blândețe soarele timid și fin. Patru
ALAurora LuchianVoi care loviți în mine...
O, voi, infami, care loviți în mine Atât de cruzi, cu-atâta inuman, Ca să mă frângeți, ca să pic pe vine… Ca să-ncetați n-o să vă dau vreun ban. Voi, josnici, și banali, și triști…vă cer Când mă
ALAurora LuchianCântă vara
Cântă vara când se spală În bobițele de rouă, Presărate-n ziua nouă, Și se șterge cu-o petală. Sare ca o ștrengăriță, Și se bucură de tril, Când pe un pământ steril, Pune flori de albăstriță. Râde
ALAurora LuchianÎncă mai pot zbura
Încă mai pot zbura cu-o aripă răsfrântă, O alta n-o mai am, am dat-o cu-mprumut... Mă remontez, mă-nalț, speranța mă descântă, Și ce îți pasă ție că-năbuș un gemut? Plutesc...zvâcnind sporadic din
ALAurora LuchianNaufragiată în viață
Naufragiată-n viață mă organizez prin ploaie Să mă curăț de fățarnici, de trădare, de „noroaie”, Și rog vântul să îmi zvânte - pe furiș, că-s stânjenită - Lacrima ce mă trădează, ce se scurge
ALAurora LuchianSă nu rămâi...
Am strâns în suflet dulce și amar, Iar tu nu știi... să faci popas ai vrea, Da nu-ți atribui rol de salvamar, Ai Raiul tău, eu soarta mea cea grea. Ai încercat să intri delicat, Aici, în suflet,
ALAurora LuchianVară cu parfum de crini
Vară-ncinsă pe cărbuni, Când din luturi te aduni Îți ștergi talpele de iarbă, Îți speli gleznele degrabă, În băltoace calde, noi, Care s-au sporit din ploi. Tragi de trena cu nămol, Și freci poalele
ALAurora LuchianBucăți din raiul dimineții
În răcoarea dimineții, Muști bucăți din raiul vieții. Nu-i nici vânt să ia din rouă, Ca un Mir în ziua nouă. Aș face rezervă-n taină, Într-un buzunar, la haină, Da mă tem că boarea rece Mi-o usucă
ALAurora LuchianÎl aștept pe tata...
La măsuța veche, dragă și rotundă, Stau pe spuza verii, parcă stau la pândă… Am tot stat o vreme, am sperat să vină Tăticuțul meu, la prânz, din grădină. Motanul mă-mbie să-i dau de pe masă Doar o
ALAurora LuchianFoșnitura banilor
Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie, Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie. La ce-ți folosește truda când, în moft barbar, nedrept, Pierzi familie și case? Hai, gândește înțelept
ALAurora LuchianDor cusut de mine
Am smuls culori din curcubeie, și ghemuită-n asfințit, Deși strigau îndurerate, le-am răsfirat și mărunțit. Le-am depănat ca amintirea...și dintr-un ghem scânteietor, Ți-am croșetat făcând risipă de
ALAurora LuchianCe tihnit se face toamnă
Cântă toamna dintr-o frunză Încă verde, încă fermă, Mici schimbări pe epidermă; Apoi zburdă ca o mânză. Ce frumos foșnește vântul Printre buruieni de ceară, Stau răsfrânte de aseară, Sărutând timid,
ALAurora LuchianJoacă-te copile drag
Saltă piciorușul, sus, Și te-nvârte ca un fus, Rezonant, vesel, vioi, Să nu calci pe mușuroi. Haide, sari, rostind un ”Pac!”, Și te cațără-n copac, După motănașul Tom, Hopa, sus! tu, pui
ALAurora LuchianIarna ca un basm
Iarna e frumoasă foarte, Parcă-i versul dintr-o carte! Un miraj, un basm de seară, Iar când geru-i ca o fiară Îi dă plus de strălucire, E iarnă, nu-i nălucire! Cade neaua furișată, Peste codri-n ton
ALAurora LuchianLa vama sorții
Rabd și tac în vama sorții în speranța că voi trece, Și e haos, îmbulzeală...un vameș, cu tonul rece, Sobru, cu ținuta ”țiplă”, cu statura deșirată; Se răstește și mă-mpinge: ”Ești cu viza
ALAurora LuchianSă nu mă colinzi amore
Vrei să mă colinzi, amore, da în pragul meu e rece, Până pleacă frigul iernii, dorul scade, vraja trece... Nici nu vreau colindul care l-ai cântat și-n alte uși, S-a răcit de mult iubirea, toți
ALAurora LuchianTe plâng desculță Românie
Te cânt, te plâng, desculță Românie, Iar de Crăciun ți-aș dărui, să pot, Tot ce-ai avut și ți-au vândut în lot, Și ți-au lăsat copiii în robie. Te-au împărțit și ciopârțit ca hunii, Și
ALAurora LuchianBaladă de toamnă
Apucând cerul cu mâna, stoarce norii ea, stăpâna, toamna, veselă-n mantou, râde-n hohot cu ecou, și ne dă în zori binețe cu ploi reci, dese, răzlețe. E petrecere, sau ce-i
ALAurora LuchianPrima zi de grădiniță
Ținându-se sfios de mână, Un băiețel și o fetiță, Pornesc voioși spre grădiniță, Unde colegii se adună. Și în hăinuțele de gală, Ca într-o vrajă de culoare, Cu ochii licărind
ALAurora LuchianUnde pleci și când mai vii ?!
Unde pleci, și când mai vii vară cu ochi aurii ?! Te-ai înspăimântat de ploi, și de vânt, de câmpuri moi ?! Uite, greierii nurlii, cântă ca în poezii, parcă-n ciudă să îi
ALAurora LuchianColinița cu bucluc
De pe colnic vin de-a valma, Volbure, susai, scaieți, Brusturi și pelini puieți, Crezi că s-a pornit alarma. Unii și-au pierdut papucii, Săndăluțele de vară, Alții, hainele-și salvară, În
ALAurora LuchianParadoxul vieții
Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo
ALAurora Luchian