Vară cu parfum de crini
Vară-ncinsă pe cărbuni, Când din luturi te aduni Îți ștergi talpele de iarbă, Îți speli gleznele degrabă, În băltoace calde, noi, Care s-au sporit din ploi. Tragi de trena cu nămol, Și freci poalele
ALAurora LuchianBucăți din raiul dimineții
În răcoarea dimineții, Muști bucăți din raiul vieții. Nu-i nici vânt să ia din rouă, Ca un Mir în ziua nouă. Aș face rezervă-n taină, Într-un buzunar, la haină, Da mă tem că boarea rece Mi-o usucă
ALAurora LuchianÎl aștept pe tata...
La măsuța veche, dragă și rotundă, Stau pe spuza verii, parcă stau la pândă… Am tot stat o vreme, am sperat să vină Tăticuțul meu, la prânz, din grădină. Motanul mă-mbie să-i dau de pe masă Doar o
ALAurora LuchianFoșnitura banilor
Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie, Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie. La ce-ți folosește truda când în moft barbar, nedrept, Pierzi familie și case? Hai, gândește
ALAurora LuchianDor cusut de mine
Am smuls culori din curcubeie, și ghemuită-n asfințit, Deși strigau îndurerate, le-am răsfirat și mărunțit. Le-am depănat ca amintirea...și dintr-un ghem scânteietor, Ți-am croșetat făcând risipă de
ALAurora LuchianCe tihnit se face toamnă
Cântă toamna dintr-o frunză Încă verde, încă fermă, Mici schimbări pe epidermă; Apoi zburdă ca o mânză. Ce frumos foșnește vântul Printre buruieni de ceară, Stau răsfrânte de aseară, Sărutând timid,
ALAurora LuchianJoacă-te copile drag
Saltă piciorușul, sus, Și te-nvârte ca un fus, Rezonant, vesel, vioi, Să nu calci pe mușuroi. Haide, sari, rostind un ”Pac!”, Și te cațără-n copac, După motănașul Tom, Hopa, sus! tu, pui
ALAurora LuchianIarna ca un basm
Iarna e frumoasă foarte, Parcă-i versul dintr-o carte! Un miraj, un basm de seară, Iar când geru-i ca o fiară Îi dă plus de strălucire, E iarnă, nu-i nălucire! Cade neaua furișată, Peste codri-n ton
ALAurora LuchianLa vama sorții
Rabd și tac în vama sorții în speranța că voi trece, Și e haos, îmbulzeală...un vameș, cu tonul rece, Sobru, cu ținuta ”țiplă”, cu statura deșirată; Se răstește și mă-mpinge: ”Ești cu viza
ALAurora LuchianSă nu mă colinzi amore
Vrei să mă colinzi, amore, da în pragul meu e rece, Până pleacă frigul iernii, dorul scade, vraja trece... Nici nu vreau colindul care l-ai cântat și-n alte uși, S-a răcit de mult iubirea, toți
ALAurora LuchianTe plâng desculță Românie
Te cânt, te plâng, desculță Românie, Iar de Crăciun ți-aș dărui, să pot, Tot ce-ai avut și ți-au vândut în lot, Și ți-au lăsat copiii în robie. Te-au împărțit și ciopârțit ca hunii, Și
ALAurora LuchianBaladă de toamnă
Apucând cerul cu mâna, stoarce norii ea, stăpâna, toamna, veselă-n mantou, râde-n hohot cu ecou, și ne dă în zori binețe cu ploi reci, dese, răzlețe. E petrecere, sau ce-i
ALAurora LuchianPrima zi de grădiniță
Ținându-se sfios de mână, Un băiețel și o fetiță, Pornesc voioși spre grădiniță, Unde colegii se adună. Și în hăinuțele de gală, Ca într-o vrajă de culoare, Cu ochii licărind
ALAurora LuchianUnde pleci și când mai vii ?!
Unde pleci, și când mai vii vară cu ochi aurii ?! Te-ai înspăimântat de ploi, și de vânt, de câmpuri moi ?! Uite, greierii nurlii, cântă ca în poezii, parcă-n ciudă să îi
ALAurora LuchianColinița cu bucluc
De pe colnic vin de-a valma, Volbure, susai, scaieți, Brusturi și pelini puieți, Crezi că s-a pornit alarma. Unii și-au pierdut papucii, Săndăluțele de vară, Alții, hainele-și salvară, În
ALAurora LuchianParadoxul vieții
Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo
ALAurora LuchianCatrene și Epigrame
Unui înfumurat Dup-o glugă în Berceni, Rumegă un bou de vază, Cunoscut e din coceni, Până-n stratul mic de...varză. Unui dictator înaripat Dictator urcat pe șură, „Cântă”, tot sperând
ALAurora LuchianAtașament
Sunt copilul pe care îl strâng încălțările și nu îndrăznesc să-i cer mamei altele. Voi aștepta Paștele, docilă, răbdătoare… atunci îmi va lua și rochiță cu floricele, la fel ca a surorii
ALAurora LuchianArșiță...
Jertfă Pe pământ este pârjol, Clocotesc bălțile toate, Vrând o broască să înoate, A rămas prinsă-n nămol. Nici ogor și nici asfalt Moale, șerpuind asfaltul, De la soare și dogoare, Stă
ALAurora LuchianSuflețelul meu ciuntit
Suflețelul meu cârpit, Cine mi te-a dezlipit, Cine mi te-a risipit, Cine mi te-a potopit? Te-am săltat, te-am îmbinat, Oblojit, te-am alinat Suflețelul meu ciuntit, Cât ai fost de
ALAurora LuchianAm mai prins o dimineață
E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește, Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește... Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare, Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă
ALAurora LuchianTrei pisoi
Istovită de vânat, S-a spălat și s-a culcat, Pe o pânză cu albiță. Pune laba sub bărbiță, Și-ntr-o liniște plăcută, Adormi satisfăcută. Dinspre mărul ionatan, Un pisoi, un șarlatan, Și alți
ALAurora LuchianOrice suiș are coborâș
Un berbec ajuns Primar, Mâncând icre și homar, S-a înscăunat adânc. ”Nu mă deranjați, mănânc! Striga oilor sărace, Sorbind mâluri din băltoace, Ce aveau doleanțe multe... Mama voastră de
ALAurora LuchianRecrutare
Poate-i ultimul tău zâmbet, poate nu te mai întorci, Vei rămâne în masacru, printre lacrimi ce-o să storci Celor ce te-au strâns în brațe...schingiuit prin locuri noi, Unde-ncenușat pământul se
ALAurora Luchian