Poezie
Foșnitura banilor
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie,
Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie.
La ce-ți folosește truda când, în moft barbar, nedrept,
Pierzi familie și case? Hai, gândește înțelept !
Dominat de bogăție, ignori ruga creștinească,
Crezi orbește-n nemurire și-n averea pământească.
Vrei tot raiul pământean prin mândrii prostești și reci,
Și calci suflete-n picioare, murdărești pe unde treci.
Nu ai timp să faci popasuri să vezi lacrima, durerea,
Celor slabi, bătuți de soartă, dar cu suflete ca mierea.
Strivești legi, ignori canoane și zdrobești tot ce e sfânt,
Și auzi doar foșnitura banilor de pe pământ.
Într-o zi, la o răscruce, când o boală te-o răpune,
Bogăția nu te-ajută, nici măcar o rugăciune,
Căci te-ai depărtat prădalnic de altar și Dumnezeu,
Și-ai crezut prin lăcomie că ai și puteri de zeu.
Ți-ai „vândut” hapsân și frații, pe nimica, ca la piață,
Ai crezut că-n conturi ai înc-o viață... înc-o viață...
001.025
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat