Poezie
Am uitat că sunt femeie
Personal
1 min lectură·
Mediu
Când arunc cu ochii beznei într-o geană de lumină,
Las amurgul să valseze într-o poală de femeie,
Parfumată, înflorită, ca o primăvară fină,
Să-mi redea surâs de stele, licărire de scânteie.
Cu un trup de Afrodită, noaptea mă ascunde-n casă
Și mă strigă la fereastră, mă alungă și mă ceartă
Că nu poate să își țeasă o maramă neagră, deasă,
Că iubesc mai mult seninul… ea din umbre face artă.
I-aș răspunde de sub versul unui vis care m-alină,
Ce mă ninge cu speranță într-o soartă trădătoare,
Și rămân, rămân tăcută sub miraj de lună plină,
Așteptând ca aurora să-mi dea ziua- e datoare.
Țin în pumn de răsărit șovăiri prin ierni și-o cheie,
Să descui o bucurie, c-am uitat că sunt femeie…
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat