Poezie
Dochia în primăvară
1 min lectură·
Mediu
Un puiuc în cuibușor,
Suflă, suflă-n pumnișor,
Că deși e primăvară,
Degetele-i înghețară.
Bate vântul, pic! și-un nor.
Sus, pe stâlp, bătrân cocor,
Stă plioștit. Uf, vremea rea
Parcă iar l-ar alunga.
Pe sub zarzăr, în ilic,
Fir de iarbă, mic, peltic,
Dârdâie, îi curge nasul,
Da și frații îi țin pasul.
”Vreau în sol, că tare-i frig,
Să mă strâng, să stau covrig,
Să îmi fie cald și bine,
Că afară nu-i de mine!”
Lângă vatră, ghemotoc,
Bursucelul, un motoc,
A făcut focul la sobă,
Și sorbește din bol, ciorbă.
”Tiii! ce vreme... spune el,
Să-mi pun ghete, cojocel...
Dochia e cam neghioabă,
Văd că s-a pus iar pe treabă!”
Dochie ești cam avară,
Ce cauți în primăvară?
002.015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat