Aurora Luchian

Toamna, zână sprintenică, A urcat în trăsurică, Pe saltea din frunze moi, Și a poposit la noi. De tristețe și de spaimă, Un ciulin abia îngaimă Că va fi strivit pe nas, Și a plâns

Frunza-n codru se înmoaie. Ruginie și bălaie, Se desprinde de pe ramuri, Și se zbate pe la geamuri. Aricel, cu patru mere, Bătrânel, da în putere, Trece peste frunze moarte, Și peste alune

Cât vorbi la celular, Toamna-și puse un fular, Și-o vestuță matlasată, În aramă colorată. Suflă-n mâini că Brumărel, Argintat și sprintenel, Cernu brumi exagerate; Mâini de toamnă

Cu brumiță pe fruntiță, Fără ghete și bundiță, Brumărel zburda zglobiu, Prin decorul cenușiu, Urmărit de mama Toamnă, Ce-l alintă și-l îndeamnă: - Du-te și te zbenguiește Și pământul îl

Cu o capă ruginie, Și o rochie brodată, Doar cu frunză arămie; Trece toamna încărcată. Cercetează cu migală, Lanul de porumb și via, Și din joacă, o rafală Îi suflase pălăria. S-a

Cu boticul înnegrit, Și o mină de granit, Prinde viață pe hârtie Și-l ascuți să ”reînvie”. (lunoierc) Face schițe și desene, Cu un vârf înțepător, Îmbrăcat

Ziua-i cât un zgriburici, E brumat și un arici, Iarba-i aspră, și-n ogor Trage brazdă un tractor. (anmaot) Cine îmi aduce ploaia, Bruma, negura în

Mare bucurie, mare, Vine școala, bine-mi pare! În oglindă m-am gătit, Ghiozdanul l-am pregătit. Merg spre calea visului, Spre minunea scrisului, Vreau ca taine să dezleg, Lumea să o

Vine-n susur. O, ce bine! Cine vine? Nu știți oare? Vine școala, apoi cine Îmi zâmbește ca un soare? Sprintenică-i Ilenuța, Într-o uniformă nouă, Azi și-a pregătit gentuța Și penarul,

Toamna-n susur și suspine, Calcă-n maturi, pe ciorchine, Și stârnește pe ogoare, Hărnicie, fremătare. Galben, parcă te-ncălzește, Din pănuși foșnind, zâmbește Fruct cu boabele lucioase, Ce

În tăcerea nopții mele, S-a dus vara prin vâlcele... Părea resemnată, blândă, Da un corb bătrân, la pândă, A văzut-o cum plângea, În rochița subțirea, Uzată și zdrențuită, Umedă, de corp

A râs vara în senin, Soarele ne-a toropit, Da un nor bolfos, aldin, Cerul lent l-a cotropit. Supărat e nu mai zic! Molfăind cenușă sură, Îmi răstoarnă pic cu pic, Ploaie peste praf și

Pe un câmp ce-a fost ca-n Rai, Plângeau flori în mutul grai, Brusturi, știrițe, mohor, Și-un arici c-un puișor. Plângea și-un hârciog pătat, Și bursucu-ngândurat, Cu fălcuțe pân* la brâu, Că

Cu năsucul în batistă, Căci hapciu! făcu spontan, O lăcustă baletistă, A zvâcnit pe un bostan. Tremură și e fierbinte, Are febră, a răcit, Că n-a vrut să ia aminte, Când vara

S-a dus cucul călător. Rândunica ciripește, Patru pui își instruiește Într-un mohorât decor. Am văzut cocori în zări, Se roteau, se ordonau, Pentru drum se antrenau, Și-au plecat în calde

Vară, dacă pleci cumva, Nu lua căldura ta, Nu goni pe cântătoare, Că-o să plâng cu opt izvoare! Vară îmi iei din câmpii Fluturașii cei zglobii, Culoarea din floricele, Și-i lași toamnei

Fără mită cu chitanță, O să-ncep alert a spune, Că de ești bolnavă Tanță, Fă-ți prohod! Nu-l știi? Compune! Păi atâta îți rămâne După ce suni la salvare, Și te vaiți…pân* auzi frâne, Două

A plouat, balta e plină, Sar broscuțele pe mal, Că-ncepu un recital, Un broscoi cu mandolină. Intră-n ritmul său, frenetic, Brotăcel vernil, zglobiu, Drăgălaș, sprinten, nurliu, Cântăreț de

Ceru-n pijama albastră, S-a trezit și dă ocol Patului, și din fereastră Vede pe pământ, pârjol. De îngrijorat îi scapă Un oftat îndelungat, Și chemă norii cu apă, Și în taină i-a

Un gândac suflând greoi, Oploșit pe sub trifoi, Ori de lene sau de soare, E tratat ca o eroare. Nu se spală niciodat*, Și e poreclit ”Pătat”, Că din cap până-n picioare, E doar pete de

Astrul înăbușitor, Își târăște un picior, E prea cald și-i moleșit, Vai, și el e copleșit! Urcă lent în miez de cer, Făr* hotar și grănicer, Răsturnând găleți de foc, Balta scade, eu mă

A venit vacanța mare, Iu-huuu! sar într-un picior, Fug la dea, zburd spre izvor, Să iau apă în ulcioare. M-a trimis buni de-o oră, Și cu joaca m-am luat, Și precis a însetat… Uite-o pasăre

Într-o rochie de voal, Susură vara pe deal, Cu cireșe la urechi, Roșioare în perechi. Cerul s-a-nclinat senin. Salutând-o și un spin, A-nflorit de dragul ei, Sub parfum dulceag de

S-au desfofolit bujorii, Răspândind parfum dulceag, Lenevesc sub soare, norii, Cântă un mierloi pribeag. Râul ologit de umblet, Trece șerpuind în jos, Pe la cotituri cu urlet, Stropind