Aurora Luchian

Astru-n boltă dogorește, Cireșul s-a-mbogățit, Lanul lent se aurește, Teiu-n flori e-nsuflețit. (vara) Maci în lanuri, pe câmpie, Razele mă pârjolesc, Balta l-a scăldat mă-mbie, Și cireșul

Uf, Florar, cum te aduni Din vâltori și urâciuni, De prin timpul mut din zori, Și din buruieni și flori, Din nămol iscat de ploi, Te gătești, te reînnoi... Ți-a fost greu? Te-ai

Pică ploaia în inele, Peste dorurile mele, Și mă-mbie-n chip și fel, Să pun mâna pe penel, Să pictez natura udă, Da nu vrea să mă audă, Eu nu-s pictor, ci poet, Și voi scrie pe

În cămașa subțirică, Un puiuc de rândunică, S-a ivit din cuib de lut, Zidit de anul trecut. Cască ciocul, ciripește, Apoi altul se ivește, Firav, însă flămângios, Săltăreț, gălăgios.

-Uite-atât de mare-i Ticu! Spuse ridicând bunicu* Brațul drept de-o șchioapă, două, Ar mai trebui să plouă! -Uauuu! mă crește și ploița, Cum face cu garofița? Nu răcesc? Nu-mi curge

Două muște grăsunele, Cu pete pe rochițele, Cu moațe în vârf de cap, Rotocoale cât un nap; Se foiesc pe un mohor, Verde, aspru, foșnitor. -Aș mânca o fripturică Că mă roade în burtică. Zice

-Nu mănânc carne de miel! Protestează Daniel. Tati, nu-l sacrifica Că cere tradiția… Plânge-n curte pe-un butuc, De răsună în sătuc, Băiețelul bălăiel, -O, mieluțul…sărmănel… Mielul sare

Jos spre gârlă, sfadă mare, Sfadă e și pe cărare! Gâștele și un gânsac, Ce nu e de fel posac; Strigă făcând tărăboi, Declarând iarăși război, Unui alt gânsac pufos, Alb ca spuma și

Ziua-i caldă, luminoasă, Pomii țes cu sârguință, Cu fir verde o catrință, Ca să facă umbră deasă. Și prin frunze-n taină mare, Hărnicele și sprințare, Trudesc iar la cuibușoare, Păsările

Mare bucurie, frate! A uitat distrat Georgel, Ici, pe raft, un borcănel Cu bomboane glazurate. O dilemă tot mă-mpunge, E ciudat că l-a uitat, Că dormea cu el în pat; O fi zis: ”Aici

Râzi copile, râzi la soare, Sari ghiduș într-un picior, Că de joacă ți-a fost dor, Uite zeci de călătoare! Hei! aleargă, țopăiește, Că-i atâta de frumos, Azur sus, verde pe jos, Da și codrul

Râvnind în Postul Mare C-am râvnit în Postul Mare, La un melcușor prăjit, Popa nu mi-a dat iertare, Nici nu m-a împărtășit. Credința în viziunea mea Nu sunt mare credincios, Da cu

Iepurașul Mogâldeață, Cu năsucul de verdeață, Prin dumbravă hoinărește, În dudăie se-ncâlcește, Țupa! ici, țupa! colea, Și voios se zvârcolea. A ieșit și păpădia, Plină e valea, câmpia; Da

Doar mireasmă răspândește Zarzărul când se gătește. De la vârf până-n tulpină, E buchet alb de lumină. Stau crenguțele plecate, Șiraguri întortocheate, Cu poveri de floricele, Parfumate și

Țipă Anais, zglobie, Semn de drag și bucurie, Că pe cer cu bleu tivit, Stol de păsări s-a ivit. Musafiri din țări străine, Au venit să ne aline, Să ne cânte-n tril duios, Doine cu glas

Vino-n jocul meu voios, Hai, nu fi așa sfios, Să zburăm până la stele, Să luăm un braț din ele, Să venim înspre pământ, Pe o aripă de vânt. Hai cu mine, cât mai sus, Să zburăm înspre

Împărat pe bolta mare, Cu raze strălucitoare, Dimineața lent apare, Seara, rostogol, dispare! (eleraoS) Prin grădină cu mult spor, Greblă, sapă și stropește, De plante se îngrijește, Cine-i