Aurora Luchian

-Nu mănânc carne de miel! Protestează Daniel. Tati, nu-l sacrifica Că cere tradiția… Plânge-n curte pe-un butuc, De răsună în sătuc, Băiețelul bălăiel, -O, mieluțul…sărmănel… Mielul sare

Jos spre gârlă, sfadă mare, Sfadă e și pe cărare! Gâștele și un gânsac, Ce nu e de fel posac; Strigă făcând tărăboi, Declarând iarăși război, Unui alt gânsac pufos, Alb ca spuma și

Ziua-i caldă, luminoasă, Pomii țes cu sârguință, Cu fir verde o catrință, Ca să facă umbră deasă. Și prin frunze-n taină mare, Hărnicele și sprințare, Trudesc iar la cuibușoare, Păsările

Mare bucurie, frate! A uitat distrat Georgel, Ici, pe raft, un borcănel Cu bomboane glazurate. O dilemă tot mă-mpunge, E ciudat că l-a uitat, Că dormea cu el în pat; O fi zis: ”Aici

Râzi copile, râzi la soare, Sari ghiduș într-un picior, Că de joacă ți-a fost dor, Uite zeci de călătoare! Hei! aleargă, țopăiește, Că-i atâta de frumos, Azur sus, verde pe jos, Da și codrul

Râvnind în Postul Mare C-am râvnit în Postul Mare, La un melcușor prăjit, Popa nu mi-a dat iertare, Nici nu m-a împărtășit. Credința în viziunea mea Nu sunt mare credincios, Da cu

Iepurașul Mogâldeață, Cu năsucul de verdeață, Prin dumbravă hoinărește, În dudăie se-ncâlcește, Țupa! ici, țupa! colea, Și voios se zvârcolea. A ieșit și păpădia, Plină e valea, câmpia; Da

Doar mireasmă răspândește Zarzărul când se gătește. De la vârf până-n tulpină, E buchet alb de lumină. Stau crenguțele plecate, Șiraguri întortocheate, Cu poveri de floricele, Parfumate și

Țipă Anais, zglobie, Semn de drag și bucurie, Că pe cer cu bleu tivit, Stol de păsări s-a ivit. Musafiri din țări străine, Au venit să ne aline, Să ne cânte-n tril duios, Doine cu glas

Vino-n jocul meu voios, Hai, nu fi așa sfios, Să zburăm până la stele, Să luăm un braț din ele, Să venim înspre pământ, Pe o aripă de vânt. Hai cu mine, cât mai sus, Să zburăm înspre

Împărat pe bolta mare, Cu raze strălucitoare, Dimineața lent apare, Seara, rostogol, dispare! (eleraoS) Prin grădină cu mult spor, Greblă, sapă și stropește, De plante se îngrijește, Cine-i

Clipocesc izvoarele, Ne zâmbește soarele, Și sărută florile Ce-și expun culorile. Râde ziua, s-a mărit, Cu senin s-a primenit. Un broscoi șade în slip, Rața trece cu lip-lip. A pornit cu

Delicata primăvară, Varsă lacrimi de aseară. Pica-pic pe deal, pe vale, Pe picioarele-n sandale. Udă-i și înfrigurată, O narcisă-nrourată. Și-a puș șoșonei, hăinuță, Și-i dă sfat la

De-ar plânge pumnul tău ce a lovit În trup de copilaș nevinovat, Ce l-a primit sărmanul, gârbovit; Ar trebui din oase ”renovat”. De-ar spune câte lovituri a dat, Pe unde-a nimerit și a

Mami, vreau să mă ridici, Să m-agăț cu brațe mici, Să îți pup obraji de fragă, Să m-alint că îmi ești dragă. Strânge-mă la pieptul cald, Și-n parfumu-ți să mă scald, Să-mi ascund căpșoru-n

De ce lovești copilul altei mame, Că n-ai habar ce mult s-a chinuit, Și câte nopți din ani și-a cheltuit, Și frici ce le-ai expune-n mii de rame… De ce jignești copilul altei mame, L-ai

Pulbere de viorele, Așa-s ochii mamei mele. Cer senin și albăstrele, Ape line și zorele. Azi e ziua ei și iată, Primăvara-i mai bogată În flori, șopot, păsărele Ce-i cântă pe

De-aș putea să iau o rază, Marea când va fi turcoază, De pe cer un pumn de stele, Să le dau măicuței mele, Ar fi tare minunat, Da nu pot, uf, ce păcat! De-aș putea să iau din

Peste strat reavăn, pădurea, Presără cu dărnicie, Viorele ca să fie, Smoc de toporași aiurea. Violetele gingașe, Ca zefirul parfumate, Mai zvelte și colorate, Șed alăturea

S-a înveselit Răducu, Nu-i mai curge nici năsucu*, A scăpat de frig, răceală, De ghețuș și îmbrânceală. Colo-n văile abrupte, Cu nouă cojoace rupte, Mânjite de moalea tină, Șade iarna și

Cu mâini calde, gălbioare, Soarele împinse norii, N-are foc, jar în cuptoare, Da mi-a alungat fiorii. Râul șopotește-n barbă, Ducând sloiuri spre vărsare, Bolta și-a luat degrabă, Strai

Ce se-ntâmplă în ogradă? Om din nea, pleoștit, scâncește, A scăzut și se topește, Iarna este retrogradă. Soarele cu dinți de lapte, Râde-n guleraș de boltă, Ziua caldă, se dezvoltă, Nopțile

Cască iarna, somnoroasă, Focu-i stins și soba rece, ”Aoleu, ce se petrece?” Se-ntrebă cu o grimasă. A privit pe geam, afară, Și rămase uluită, Se mustră:”Ce conduită! Dorm și-afară-i

-Ce se-ntâmplă, copiliță? -Ei, bunico, ce să fie? Tu nu vezi, sunt ………, (ățirotcod) Și-am iscat doar gălăgie! Am seringă, ………., (urtemomret) Să le iau temperatura, Când m-apropii la vreun