Aurora Luchian

Vino-n jocul meu voios, Hai, nu fi așa sfios, Să zburăm până la stele, Să luăm un braț din ele, Să venim înspre pământ, Pe o aripă de vânt. Hai cu mine, cât mai sus, Să zburăm înspre

Împărat pe bolta mare, Cu raze strălucitoare, Dimineața lent apare, Seara, rostogol, dispare! (eleraoS) Prin grădină cu mult spor, Greblă, sapă și stropește, De plante se îngrijește, Cine-i

Clipocesc izvoarele, Ne zâmbește soarele, Și sărută florile Ce-și expun culorile. Râde ziua, s-a mărit, Cu senin s-a primenit. Un broscoi șade în slip, Rața trece cu lip-lip. A pornit cu

Delicata primăvară, Varsă lacrimi de aseară. Pica-pic pe deal, pe vale, Pe picioarele-n sandale. Udă-i și înfrigurată, O narcisă-nrourată. Și-a puș șoșonei, hăinuță, Și-i dă sfat la

De-ar plânge pumnul tău ce a lovit În trup de copilaș nevinovat, Ce l-a primit sărmanul, gârbovit; Ar trebui din oase ”renovat”. De-ar spune câte lovituri a dat, Pe unde-a nimerit și a

Mami, vreau să mă ridici, Să m-agăț cu brațe mici, Să îți pup obraji de fragă, Să m-alint că îmi ești dragă. Strânge-mă la pieptul cald, Și-n parfumu-ți să mă scald, Să-mi ascund căpșoru-n

De ce lovești copilul altei mame, Că n-ai habar ce mult s-a chinuit, Și câte nopți din ani și-a cheltuit, Și frici ce le-ai expune-n mii de rame… De ce jignești copilul altei mame, L-ai

Pulbere de viorele, Așa-s ochii mamei mele. Cer senin și albăstrele, Ape line și zorele. Azi e ziua ei și iată, Primăvara-i mai bogată În flori, șopot, păsărele Ce-i cântă pe

De-aș putea să iau o rază, Marea când va fi turcoază, De pe cer un pumn de stele, Să le dau măicuței mele, Ar fi tare minunat, Da nu pot, uf, ce păcat! De-aș putea să iau din

Peste strat reavăn, pădurea, Presără cu dărnicie, Viorele ca să fie, Smoc de toporași aiurea. Violetele gingașe, Ca zefirul parfumate, Mai zvelte și colorate, Șed alăturea

S-a înveselit Răducu, Nu-i mai curge nici năsucu*, A scăpat de frig, răceală, De ghețuș și îmbrânceală. Colo-n văile abrupte, Cu nouă cojoace rupte, Mânjite de moalea tină, Șade iarna și

Cu mâini calde, gălbioare, Soarele împinse norii, N-are foc, jar în cuptoare, Da mi-a alungat fiorii. Râul șopotește-n barbă, Ducând sloiuri spre vărsare, Bolta și-a luat degrabă, Strai

Ce se-ntâmplă în ogradă? Om din nea, pleoștit, scâncește, A scăzut și se topește, Iarna este retrogradă. Soarele cu dinți de lapte, Râde-n guleraș de boltă, Ziua caldă, se dezvoltă, Nopțile

Cască iarna, somnoroasă, Focu-i stins și soba rece, ”Aoleu, ce se petrece?” Se-ntrebă cu o grimasă. A privit pe geam, afară, Și rămase uluită, Se mustră:”Ce conduită! Dorm și-afară-i

-Ce se-ntâmplă, copiliță? -Ei, bunico, ce să fie? Tu nu vezi, sunt ………, (ățirotcod) Și-am iscat doar gălăgie! Am seringă, ………., (urtemomret) Să le iau temperatura, Când m-apropii la vreun

Mici, plăpânzi, cu aripioare, Bulgărași gălbui de soare, Au crăpat coaja la ou, Piu! Piu! Piu! ca-ntr-un ecou. -Cot! Cot! Cot! mama-i adună. Ei mai fug, îi readună, Numărând de zeci de

Când am poposit acasă, după ani printre străini, Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți; Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii

Cu mină de îngeraș, Icnind la un paneraș, Iepurică Țopăică, Discută cu Aricică. -Știi că vulpea a zvonit Că ai fi cam mocoșit, Că faci pași ca o țestoasă Dolofană și burtoasă. -Ha! Ha!

Linii mici, orizontale, Pătrățele, berechet, File și coperți egale, Și-l numim practic, caiet. În el poți scrie cuvinte, Fraze, poezii, povești, Calcule, da ia aminte, Nu cumva să-l

-Aș dori un oușor! -Cotcodac! strigă în cor, Cinci puicuțe din ogradă. Vino și le ia degrabă! -Cine-mi dă niște lăptic Pentru prins? Cum să explic?... Am nevoie de smântână Ca să fac o

Uniți în…proteste! E Unirea! Azi, cu toții, Protestăm…parcă-i infernul; Să se clatine Guvernul, Că vor să sloboade hoții. Guvern trădător Ne-ai momit Guvern corupt, Reducând niscaiva

Astă noapte pe viscoală, intru-n casă ca pisica, Nu pe ușă, ci pe geam, ca să creadă Aurica Că este Adam, cotoiul, ce se află în călduri, Și s-a reîntors... Afară l-ai lăsa, da nu te-nduri! Mă

Doarme Martinică dus, În cojocul său de urs. Se trezește, moțăiește, Apoi iar se răstignește. Iepurașul Trepăduș, A scos nasul din culcuș, Da văzând așa viscoală, Îndărăt a dat