Aurora Luchian

-Ce-ai rămas mă, ca un bou? Acuș avem un An Nou, Iar guvernul…și mai nou, E curat precum un ou! -Au promis, cum promit toți, (Nu-i hulesc și nu-i fac hoți) C-om avea un trai mai bun, Doar

Fulgi și zarvă, râs, magie… Ce-i atâta gălăgie Pe drumeagu-ngust din sat? Parcă ceru-a revărsat Prin ninsoare, și copii, Mulți și veseli și zglobii. Uite-i prin troiene albe, Printre pomi

Face patinoar din ape, Pietrele mai să le crape, Și-n ferestre, dimineață, Croșetează flori de gheață. (Gerul) E tăios ca și o spadă, Șuieră peste zăpadă, Cu apucături șoimane, O saltă

Aho, aho, români iubiți, Ce prin lume pribegiți, Chinuiți și osândiți, Huliți, neîndreptățiți, De străinul ce nu-i pasă; Ați plecat oftând de-acasă, De nevoie, nu de drag, Lăsând copiii în

Iarna, pe vifor călare, Cu răsuflete polare, Plete lungi și răsfirate, Și cu gheață apretate, Se frământă prin răstoace, În bocanci și în cojoace, Apoi năvăli spre sate, Șuierând cu

Din culcușul cerului, Din trăistuța norului, A scos iarna, stea cu stea, Și le-a pus peste vâlcea. Peste negre arături, Câmpuri, dealuri și păduri, Iar la munte-i ca în Rai, Uiți și frig, și

Ninge ca-n copilărie, Cu belșug de fulgi pufoși, Pomii au dantelărie, Și-s atâta de stufoși! Ninge, ninge ca-n poveste, Lin, și dalb, și sclipitor, Tot pământul strălucește, Cerul e

Moș Crăciun în straiul roșu, Jur că rătăcise coșu*! (Coșul casei, negreșit!) Sau de sacu-i copleșit, Vâjjjja! lunecă pe burtă, Pleoștit, plat ca și o turtă; Uf, ce jenă, că un om Din nea

-Măriuța, hai, fuguța, Ca să controlăm …….! (ghetuța) Haide leneșă bălaie, C-a venit … …….! (Moș Nicolae) Rumen și cu voioșie, Așa o striga …. (Ilie) Alergând spre ….. mare, (holul) Cu un

Bolta răsturnă în taină, Roi de stele de argint, Pomilor ca-ntr-un alint, Le-a pus și căciuli și haină. Uite ce plutiri pufoase, Cine le-o fi plăsmuit? Peste solul ghemuit, S-au depus în

-Îl vreți pe Moș Nicolae, Cu hăinuțele în claie? Cu tabletele în mână, Concentrați? Ei, asta-i bună! Ce-i aici, pe coridoare? Parca-ți fost la vânătoare Cu-ncălțările… Se poate? Doar noroi

Ce mult îmi doresc să zbor, Vreau să fiu aviator! Da sunt cât un ghemotoc, Până cresc…că zbor, mă joc. Nu am avion? Ce vrei? Până face ”Ham!” Grivei, O să-mi meșteresc degrabă… Acu mă apuc

Iarnă, mintea ți-ai tocit?... Relaxată, a citit Două cărți cu file noi, Despre ger, troiene moi, Vânt cu viscol și ninsori, Admirând pe autori; Ș-ațipi prin perne, lin… Da sări cu un

Peste codru trece vântul, Răsucind un vârf de pin, Cerul își lăsă veșmântul Ce a fost cândva senin. A-mbrăcat înspre pripoare, Unul gros, încenușat, Și-a pus ghete în picioare, Gata-i

Triști sunt ochii toamnei mele, Crezi că o trec doruri grele… Cenușii, încercănați, Licăresc înrourați, Privind câmpul pustiit, Ruginit și ghemuit, Că Brumar i-a dat fiori, Șapte rânduri reci,

Vântul vâjâie-n ponoare, Și prin vii puse-n arcade, Stârnind frunzele să zboare, Ziua mohorâtă, scade. Vâja, vâja, zăpăcitul, Printre flori întârziate, Făcând-o pe rătăcitul, Le plecă pe

Cu mutrița de nămol, Pământul tuși domol, Tremurând în dezgolire, Parcă nu-și mai vine-n fire! Necăjit, s-a ghemuit, Că Brumar l-a jefuit, I-a topit flori minunate, Și-i atât de frig la

Leagănă-mă vânt tomnatic, Peste frunze, aindine, Că străin și singuratic, Nu mai e nimeni ca tine! Leagănă-mă peste lume, Și în transparente zboruri, Să mai scriu vreo cinci volume, Când mă

-Hei! am apă-n șoșonei, Că un nor cât un ponei, A scăpat din ochiul mic, Lacrimi repezi, pic cu pic! Soarele în colț de cer, S-a ascuns crezând că-i cer Doar o rază, doar un pui, Să m-aline…

-Ce ai toamnă, prin panere? -Struguri, piersici, mere, pere. -Dar alăturia de tine? -Legume cu vitamine. -În cămară, prin borcane? -Gem, zacuscă și tocane. -Și-n hambar? Că-i burdușit! -Grâne

Șopotește glasul toamnei, Prin via îmbelșugată, Vântul prinde trena doamnei, Și obraznic, vâââj! o saltă. Trece câmpul în rugină, Călcând buruieni muiate, Necăjită-i o sulfină, Că-și pierdu