Aurora Luchian

Mici, plăpânzi, cu aripioare, Bulgărași gălbui de soare, Au crăpat coaja la ou, Piu! Piu! Piu! ca-ntr-un ecou. -Cot! Cot! Cot! mama-i adună. Ei mai fug, îi readună, Numărând de zeci de

Când am poposit acasă, după ani printre străini, Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți; Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii

Cu mină de îngeraș, Icnind la un paneraș, Iepurică Țopăică, Discută cu Aricică. -Știi că vulpea a zvonit Că ai fi cam mocoșit, Că faci pași ca o țestoasă Dolofană și burtoasă. -Ha! Ha!

Linii mici, orizontale, Pătrățele, berechet, File și coperți egale, Și-l numim practic, caiet. În el poți scrie cuvinte, Fraze, poezii, povești, Calcule, da ia aminte, Nu cumva să-l

-Aș dori un oușor! -Cotcodac! strigă în cor, Cinci puicuțe din ogradă. Vino și le ia degrabă! -Cine-mi dă niște lăptic Pentru prins? Cum să explic?... Am nevoie de smântână Ca să fac o

Uniți în…proteste! E Unirea! Azi, cu toții, Protestăm…parcă-i infernul; Să se clatine Guvernul, Că vor să sloboade hoții. Guvern trădător Ne-ai momit Guvern corupt, Reducând niscaiva

Astă noapte pe viscoală, intru-n casă ca pisica, Nu pe ușă, ci pe geam, ca să creadă Aurica Că este Adam, cotoiul, ce se află în călduri, Și s-a reîntors... Afară l-ai lăsa, da nu te-nduri! Mă

Doarme Martinică dus, În cojocul său de urs. Se trezește, moțăiește, Apoi iar se răstignește. Iepurașul Trepăduș, A scos nasul din culcuș, Da văzând așa viscoală, Îndărăt a dat

Frigul mușcă trupul iernii, Nemilos ca un prădalnic, Nu vezi pasăre, localnic, Ba-și chemă și subalternii. Viscolul și o Vântoasă, Cu o mantie cât zarea, Și o prinse înserarea În toane și

S-a dus anul ca golanul, Zdrențuit și furișat, Ce mi-a dat? Ce mi-a lăsat? Taxe ce mi-au frânt elanul! Nu-i ok autostrada? Eu îmi spun: ”Ce basca mea?” Sorb un vin, ascult manea, Apoi pipăi

-Ce-ai rămas mă, ca un bou? Acuș avem un An Nou, Iar guvernul…și mai nou, E curat precum un ou! -Au promis, cum promit toți, (Nu-i hulesc și nu-i fac hoți) C-om avea un trai mai bun, Doar

Fulgi și zarvă, râs, magie… Ce-i atâta gălăgie Pe drumeagu-ngust din sat? Parcă ceru-a revărsat Prin ninsoare, și copii, Mulți și veseli și zglobii. Uite-i prin troiene albe, Printre pomi

Face patinoar din ape, Pietrele mai să le crape, Și-n ferestre, dimineață, Croșetează flori de gheață. (Gerul) E tăios ca și o spadă, Șuieră peste zăpadă, Cu apucături șoimane, O saltă

Aho, aho, români iubiți, Ce prin lume pribegiți, Chinuiți și osândiți, Huliți, neîndreptățiți, De străinul ce nu-i pasă; Ați plecat oftând de-acasă, De nevoie, nu de drag, Lăsând copiii în

Iarna, pe vifor călare, Cu răsuflete polare, Plete lungi și răsfirate, Și cu gheață apretate, Se frământă prin răstoace, În bocanci și în cojoace, Apoi năvăli spre sate, Șuierând cu

Din culcușul cerului, Din trăistuța norului, A scos iarna, stea cu stea, Și le-a pus peste vâlcea. Peste negre arături, Câmpuri, dealuri și păduri, Iar la munte-i ca în Rai, Uiți și frig, și

Ninge ca-n copilărie, Cu belșug de fulgi pufoși, Pomii au dantelărie, Și-s atâta de stufoși! Ninge, ninge ca-n poveste, Lin, și dalb, și sclipitor, Tot pământul strălucește, Cerul e

Moș Crăciun în straiul roșu, Jur că rătăcise coșu*! (Coșul casei, negreșit!) Sau de sacu-i copleșit, Vâjjjja! lunecă pe burtă, Pleoștit, plat ca și o turtă; Uf, ce jenă, că un om Din nea

-Măriuța, hai, fuguța, Ca să controlăm …….! (ghetuța) Haide leneșă bălaie, C-a venit … …….! (Moș Nicolae) Rumen și cu voioșie, Așa o striga …. (Ilie) Alergând spre ….. mare, (holul) Cu un

Bolta răsturnă în taină, Roi de stele de argint, Pomilor ca-ntr-un alint, Le-a pus și căciuli și haină. Uite ce plutiri pufoase, Cine le-o fi plăsmuit? Peste solul ghemuit, S-au depus în

-Îl vreți pe Moș Nicolae, Cu hăinuțele în claie? Cu tabletele în mână, Concentrați? Ei, asta-i bună! Ce-i aici, pe coridoare? Parca-ți fost la vânătoare Cu-ncălțările… Se poate? Doar noroi