Mediu
Când am poposit acasă, după ani printre străini,
Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini
De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți;
Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii rupți!
O fisură? Ba o groapă în astfaltul crăpăcios,
Și mă zbat neputincios, nu c-aș fi un căcăcios.
N-a fost lată, ci adâncă și m-a ținut prizonier,
Toți credeau că sunt la lucru, că aș fi sezonier…
Am pus mâna plin de jenă, să acopăr dosul gol,
Și un amărât al străzii, mă săltase de pe sol,
Și-mi ceru pentru serviciu, haimanaua, că rețin;
Zece euro și-mi zise: ”Te uiți lung? Încă-i puțin!”
Pricepuși, așa e moda, orice gest e răsplătit,
Legi nescrise, idioate, de la ștab, la năclăit,
Și înghit în sec și tac, și-mi așez ținuta fină,
Și comand prin telefon, la dispecerat, mașină.
A venit după o oră, un taxi c-un imatur,
Ce mă jupuise bine…destul că eram la tur;
Și încerc să-l iau în focuri: ”Măi, băiatule, e jaf!”
”Valea, că am o comandă!” și-mi dă c-un aerograf.
Am lăsat ciubuc făr* vrere, c-a plecat în mama lui!
Și privesc rămas ca prostul, spre fațada blocului,
Coșcovit, cu tencuiala prăbușită ca-n război,
Oare nimerisem bine, sau e sălaș pentru boi?
”Bună ziua, nea* Mitică!” mă salută un puștan,
Cu-o șepcuță peste ochi, și chip de urangutan.
”Să te-ajut? Nu merge liftul…” și înșfacă un gentoi,
Și o șterse mișelește, înspre ghena de gunoi.
Stau ca blegul în mirare, apoi urlu ”Ajutor!
Fraților săriți degrabă, prindeți-l pe infractor!”…
Ori românii au surzit că au trai de ignoranți,
Ori s-au molipsit de vicii de la dragii guvernanți!
”Mai prinde-l! ( îmi spun în sine) Ptiu! da ce naivitate!”
Am uitat că-n România nu e cinste ca în State…
001.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 290
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat