Aurora Luchian

Tropa-n goană cu alai, Cornuți, volbure, susai Și scaieții motocei, Ca să nu-și anine-n ei, Doamna Toamnă, tivul fin, Al rochiței din rubin. Fug haotici zici că-i foc! Printre ierburi își

Toamna a venit tiptil, C-un foșnet gălbui, subtil, Răsfirându-și pletele, Târșâindu-și ghetele. Ceru-i guvernat de nori, Care uneltesc sonori, Dinspre est, dinspre apus, Tot seninul i-au

Pastelată cu fior, Toamna ca un comandor, Îmi trimite muzele, Când pictează frunzele, Rărind poala codrului, Storcând ochii norului, Slobozind vânt jucăuș, Din adâncuri, din culcuș. Pe

Gata e vacanța mare, La școală e sărbătoare! Clopoțelu-n vervă sună, Și elevii se adună. Au venit cu îndrăzneală. Mititeii cu sfială, Curioși, cu multe vise, Și emoții necuprinse. Hai,

Șapte nopți am fost curtată, De nătânga coană Moarte, Și-s de-a dreptul consternată, Voiam să mai scriu o carte… Îngrozită de zăludă, Că nu e de fel glumeață, Și că vrea să mă includă, Pe

Toamna-și prinse în brâu poala, Și strânse legumele, Că acuș vin brumele, Însă va deschide școala. Voi v-ați pregătit ghiozdanul? Rechizite v-ați luat? V-ați mărit, evoluat… Timpul trece ca

Veselă toamna își pune Frunza brună, arămie, Peste solu-n uscăciune, Și-un vînt plin de infamie. Soarele zâmbește galeș, Vlăguit de-o vară lungă, Pune-o rază pe un jaleș, Restu-n toamnă să-i

Nu sunt rea, nici asasină, Da muriră ofticate, Un card de ”sofisticate”, Că ”înțep” cu rimă fină… ……………………………… Una care-mi e vecină, A dat ortul în piscină, Cu gândul la viața mea, Și-au

Cra! Cra! Cra! strigă o cioară, Vino-n lumea mea și zboară, Să devii înaripată, Să te lași domol purtată, Peste codri, înspre cer, În eter și în mister. Ți! Ți! Ți! și un sticlete, Haide,

Mă duc să scriu…pe frunze, foi, Din drag, cu drag, doar pentru voi! Și nu uitați, file doresc, E tot ce am și dăruiesc. Nu îmi doresc averi pe lume, Nici adulații sau renume, Convinsă sunt că

Ai luat vară-n suspine, Amintirile cu noi, Cântăreții din trifoi, Zile calde și senine. Ai plecat cu roi de fluturi, Flori și păsări, un sobor, Creionând nor lângă nor, Să-mi lași lumea în

Plâng în versuri și balade, Vara caldă și senină, Ce mi-a devenit străină, Și avea ochi de smaralde… Plâng pe file, și tăcută, Scriu cu dor că vara mea, Bagajul își pregătea Lâng-un smoc ars

Bucuria stârni Hazul, Și veseli au hoinărit, S-au ghiontit și zbenguit, Pân-au întâlnit Necazul. Hazul amuțit, fugise, S-a ascuns, a dispărut! Bucuria stă ca-n lut, Și la față se

Soarele pe cer, ostatic, Fierbinte și șturlubatic, Varsă văluri de căldură, De s-a zăpăcit pe zgură, Un gândac cu burta mare, Cătând ierburi protectoare. Un tăun din drum s-abate, Și cu

Să nu te grăbești copile Să porți straie de matur, Iată ce-o să-ți spun prin file, Dulce-i traiul imatur! În copilărie-i visul, Și miracolul, uimirea, Doar aici e Paradisul, Fericirea și

De-ai mai sta vară o zi, Pe-afară m-aș zbengui, Aș fugi prin praf fierbinte, N-aș mai fi copil cuminte. De-ai mai sta vară un ceas, M-aș rostogoli-n imaș, Și m-aș bălăci în baltă, Până

Peste prafu-ncins de soare, O vântoasă călătoare, Se apropie șireată, Și-l înhață și îl saltă, Și îl puse peste grâne. Lanul face foșnet, dune, Ca o mare nisipoasă; Și-n calmare lent, îl

-Greieruș, tot cu chitara, Nu simți că se duce vara? Întrebase alertată, Șefa Furni, asudată. Doar o clipă se oprise, Sacul iute-și potrivise, Căci în urmă, cu orz copt, O urmau furnici,

În Gustar, vara s-agită Că pe bolta cu senin, Un nor lungăreț, aldin, Tușește ca la bronșită. Lângă el, îngrijorată, Mama-Nor s-a alipit, L-a vegheat și oblojit, Și-a chemat uf,

Trece un vârtej de vânt, Prăfuit de colindat. Fără șoaptă sau cuvânt, Astru-n pat s-a cufundat. Și-n crepuscular decor, Păsărucile-n gâlcevi, Cu penaj multicolor, Stau pe un morman de

E atât de cald afară! Vara-n versuri mă-mpresoară, Mă umple de-nfiorări, De mirific și mirări. E spectacol ici, pe lac, Voios, țupa! și-un brotac, Ce a stat cam bosumflat, Pân* pereche și-a

Plouă. Eu, captiv în casă, Mă foiesc, sunt plictisit, Niciun rost nu mi-am găsit, Ia să mă cocoț pe masă! De aici, în zbenguială, Fac un salt până pe pat, Cât pe ce să cad în cap, Ina-mi

Parcă-s trib de amazoane! Cu ochii pe telefoane, Fug chiaune din ogoare, Un sobor de ”prășitoare”. Gâfâie Tuța și Tinca, Ana își pierdu opinca. Vera șchioapă și mioapă, Huștiuliuc! într-o