Aurora Luchian

Vara mea cu ochi senini, Cu dudăie, flori și spini, Spice aurii în lan, Cum de vii tu, an de an? Vara mea cu ochi de cer, Animi plină de mister, Triluri în codrul umbros, Clipocești râu

”Strai pe dos” sau ”Bumbuleț”, E un băiețel isteț, Cu păr creț, zburlit, haios, Și cu hainele pe dos. Nu le pune inversate Din greșeală. Pe-nserate Le îmbracă, nu cumva Bili a i le

Într-un an și jumătate, De ar fi vara cât șapte, Eu tot nu m-aș sătura Să alerg desculț prin ea. În opt ani, cu zile line, Și doar veri, de fructe, pline, Aș zburda pe câmp, prin grâu, Și

Vrei să zbori s-atingi o stea? Te invit în lumea mea, Unde visul, nu e vis, Și-i plăcut ca-n Paradis! Vino, zboară cât mai sus, Până-n est, înspre apus, Uite ici, un curcubeu, Șapte zâmbete

Victime nevinovate Umblând după Pokemon, Unul căzu din balcon, Altu-n sâni la o nevastă, Și-l trosni de-i rupse-o coastă. Noroc cu Pokemonul Străbunicul în baston, Hăituind un

-Aoleu și aoleu, Am căzut în heleșteu! Ah! mi-am murdărit fruntița, Fețișoara și rochița. Suspinând se saltă lent, Hop! și ploaia, un torent, Și o primenește șuie, De la cap pân* la

Ici, în toi de vară lină, Cu senin și fructe plină, Și zefir în strai ușor, Tril de drag și tril de dor; Șade-n lanul foșnitor, Mazărea c-un puișor. Nu știu cum se depărtase De culturile

În cămară la bunica, Unde își ținea brânzica, A intrat un șoricel, Îndrăznețul Norocel! A urcat pe-o policioară, Mirosindu-i a jumară, Și descoperi hoț mic, Lapte dulce-ntr-un ibric. Băgă

Noaptea-mi fură armonia, Îmi ia somnul și se duce... Eu, la sfat cu insomnia, Nici ea nu vrea să se culce! ********************************** Nu-mi găsesc nici loc, nici stare, Dacă eu nu știu

Vântul s-a trezit devreme, Cu lungi cute pe obraz, Ce jenant și ce necaz! Că dormi cu nasu-n perne. Și-a masat fața frenetic, Cu apă dintr-o gulie, Făr* papuci și pălărie, Șuierând, țâșni

Sunt ”eroi” câți sfinți nu sunt Nici în cer, nici în pământ! Și nu e un amănunt, Cum ar fi o frunză-n vânt... Ici, în pamfletarea mea, Voi vorbi de un ”erou”, Și cert n-aș foileta, Da-s ca

Să fi fost pe la chindie, Ora nu o știu precis, Martinică a decis Să ia vulpea-n custodie. Ce-i veni, doar gându-i știe, Poate că e-nsingurat, Căsnicia-i n-a durat, Și-și dorește

Într-o noapte-ncenușată, A venit bocind la mine, O vecină-ndoliată, Gata, gata, să leșine! Studiind-o cu mirare, M-am gândit: ”E-n văduvie!, Dar ce zbiară așa tare, Că era bețiv

În acorduri de prigorii, Peste galbene stihii, Un vultur din pribegii, Pogorâse plin de glorii, Spunând ciorii: -Am zburat peste ținuturi Și-am atins creste de munți, Sărutându-i pe

Când păși vara prin lanuri, Macii s-au îmbujorat Și sfioși s-au scuturat, Și aveau vise și planuri... Smoc de spice-n fremătare, De emoție și dor, Și-au schimbat încetișor, Straiele în strop

Cu un soi de pălărie Fără bor și unsuroasă, Ieși dintr-o bălărie, O dihanie hidoasă. Așa pare Boschetarul La distanță de un metru, Încărcat precum măgarul, Cu boccele vechi din

După ce Florar s-a scurs, Înflorind natura toată, Șovăind, plecă-n apus, Distinsă și întristată, De-au doinit mierle-n cor, Cu mult patos, drag și dor. A lăsat dâră de flori Și

Plânge vara-n ciuboțele, Întinată peste poale, Trecând câmpuri și vâlcele, Prin cătune în vâltoare, De puhoaie pustiite, Luând case, garduri, vite... Plânge vara sus, pe maluri, Udă,

S-au trezit din somnul lin, Și cu dor de cânt în cor, Rândunele un sobor, Triluiesc de mă înclin. Vesel, sturzul a raspuns Din stejarul ramuros, Cu un fes pătat și ros, Apoi iute s-a

Pe cărări parcă din Rai, Tivite cu flori din Mai, Păpădii și troscot fin, Mătrăgune, un ciulin, Volbure șerpuitoare; Trece Furni-Lucrătoare. Istovită, nu mai zic! Pe căpșor cu un

Zburdă-n păduricea lui, Iepurașul cu cinci pui, Veseli și netulburați, Alături de alți confrați. Pe sub tufe relaxat, Șade ca un împărat, Bursucelu-n dungulițe, Țup, în aluni,

Cozonacii rumeniți, Înfoiați și primeniți, Stau pe o măsuță nouă, Lângă un paner cu ouă. Rânduiți, calzi și lucioși, Proaspeți, moi și delicioși, Au în miezul colorat, Nuci, cacao și

-Ajutor! strigă buimac Un ou stând într-un hamac. Ce veșmânt! Ce obrăjori! În roșu? Mă trec fiori! -Uauuu! se miră dintr-un coș, Un ou cu chip ca de moș. Am ochi verzi și pot vedea, Ce e cu

Tiță se-nsură deodată, Și îi spuse tata Șușu, Că Chera e-o deșucheată, Și-o să-i schimbe-n viață, cursu*! Nu în bine, căci versată Își dorea statut de doamnă, Doar să fie