Poezie
Soarele poznaș
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Soarele pe cer, ostatic,
Fierbinte și șturlubatic,
Varsă văluri de căldură,
De s-a zăpăcit pe zgură,
Un gândac cu burta mare,
Cătând ierburi protectoare.
Un tăun din drum s-abate,
Și cu aripi nemișcate,
Șade țeapăn pe-o dălbină,
Pe un smoc de pălămidă,
Musca gâfâie încinsă,
Să mai stea? E indecisă.
Greierașul amețește,
Chitara i se topește.
O broscuță birocrată,
Printre stufăriș înoată,
Și pe spate, și pe burtă,
Soarele parcă e brută!
Pâșa, pâșa, pe cărare,
Cu sacoșele-n spinare,
Agere și-mpovărate,
Gârbove de greutate;
Trec furnici. Una se-ntoarnă,
Pierdu bobul pentru iarnă.
Soarele e în amiază,
Și că ar dormi mimează.
Da de unde? Se preface!
Un săcșor cu foc desface,
De secă fără-ndurare,
Multe ape stătătoare!
-Soare, șezi în scăunaș,
Ne sufoci în joaca ta!
-Uf, credeam că sunt poznaș…
Plec. Te rog nu mă certa!
001.278
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat