Aurora Luchian

Zilele tot scad, se duc, și îmi lasă dor năuc, dor de vară, de senin, de parfum de floare fin, și de cânt de păsăruci, de penajul gri de cuci, de verde pe rămurele și de susur prin

Nu mai am cuvinte blânde îndeajuns pentru o mamă, Când pășind printre morminte, cu suspin, doliu-n năframă, Ea își caută copilul așezat în locul care A găsit odihna lină... Plânge pân* la

E liniște în viața mea. Atâta liniște încât îmi aud gândurile alergând de ici, colo. Nimeni nu mi-o mai tulbură, doar pașii ușori ai pisicii, îmi amintesc cum răsună zgomotul. Mă uit pe

Zorii vin, aduc răcoare Pe o șoaptă de zefir. Roua spală fir cu fir, Și din ierburi, fețișoare. De prin cuiburi călduroase, Păsările se trezesc, Și în versuri își vorbesc, Vioaie și

Ia-ți copile, snop de stele, Din cerul copilăriei, C-o să-ți fie dor de ele, De seninul ștrengăriei. Strânge copilaș, din câmpuri, Braț de flori multicolore, Orice fleac din anotimpuri, Da

Cerul și-a trezit seninul Dintr-un somn ca de copil, Când un nor ca balerinul, Alb, pufos și volatil, S-a ascuns jenat de soare, Care strălucea intens; Și s-a dus fără culoare, Nici nu știu

De zeci de ani, de Dragobete, Uituc și chel, cu forțe slabe, Nu mai sărut cu zvâc pe fete... În Mărțișor, vreo...nouă babe!

S-a declarat în văduvie Când cunoscu pe un viril. E doamnă cool, nu-i preacurvie, Când soțu-i "boul inutil".

Sunt copil de România, Și nu aș pleca nicicum, Graiul e ca simfonia, Peisaju-i de album. Avem ape cristaline, Pajiști verzi, câmp sănătos, Măreție-n munți, coline, Niciunde nu-i mai

Pe pământul primăverii, Mustăcioare, dese-perii, Ies și tare-i fericit, Și-o ține în pipăit. -Ce hăinuțe delicate, Verzi, subțiri și umectate! Pantalonii verde

Cățelul strângător . Azorel e strângător. Cum primește un oscior, Și-i sătul, și nu-l mănâncă, Nu risipește, n-aruncă, Îl îngroapă în pământ, Uite-așa face pe rând, Și a adunat mai

\"Gândacul\" E omul mărunt, meschin, Ce-ți face viața un chin. Dar piere și el odată, Sub o \"uriașă talpă\"! * Tentativă de suicid * Are funie, săpun, Să se spânzure

Eleva-ntârziată De fel, nu e-ntârziată... A fost strada aglomerată. Ieri a avut ghinion A stat mult la semofor. Dar joia și vinerea, Tot mereu ea se scuza, Că e ghiozdănelul greu. Și nu-l

Nu mai sunt țărani inculți, Au trecut de-atunci, ani mulți, Când mergeau pe ulicioare, Strângând la piept o scrisoare, Poate văd vreun fecioraș Ce-a-nvățat pe la oraș, Să le citească, căci

Un țânțar cu bocăncei, Peticiți, cu tălpi din tei, Ciorapi în călcâie rupți, Pantaloni pătați, cam scurți, O bluziță gri, uzată, Se foia prin curtea, toată! . Necăjit era din zori, Că se

Nevasta General E nevasta rea și tută Ce dă ordine mereu Soțului. El execută, Pentru că-i un tăntălău! Bârfitoarea \"Acritura\" ce-ți servește Micul-dejun, prânz și cină, Dar care te și

Calmă, tainică, străină, Cânt tăcerile din mine, Ce mi-au devenit cămine, Eu în ele, rădăcină... Și m-aș smulge cu putere, Să mă reîntoarc în larmă, Fără reazăm, fără armă, Da am frică de

Campanie electorală. -Fraților primim pomană! Plocoane electorale! Lumea vine-n goană mare! Fug de zici că e potopul: Tata-mare și nepotul, Pe ulițe ca nebunii, De crezi că au dat iar

Unde pleci, și când mai vii vară cu ochi aurii ?! Te-ai înspăimântat de ploi, și de vânt, de câmpuri moi ?! Uite, greierii nurlii, cântă ca în poezii, parcă-n ciudă să îi

S-a dus anul ca golanul, Zdrențuit și furișat, Ce mi-a dat? Ce mi-a lăsat? Taxe ce mi-au frânt elanul! Nu-i ok autostrada? Eu îmi spun: ”Ce basca mea?” Sorb un vin, ascult manea, Apoi pipăi

Un țânțar sâcâitor, Þintind victima din zbor, A făcut un scurt popas, Parcă în draci, țup! pe nas La un trecător grăbit, Ce-a reacționat, subit! Cum să-l lase să-l străpungă Cu trompa subțire,

Tanti Leana-i necăjită! Moșul ei, nenea Mitică, A luat ieri de la târg, O slăbătură de murg, Ciolănos și jerpelit, Și cu mersu-mpleticit. -Ești "Cap sec!" îi zice Leana, Irosiși banii

Ciuntit mi-e visul fără tine, când tonul tău de mandolină M-a descântat pe o corolă în nopțile cu lună plină, Mi-a dăruit din constelații, luciri și taine neștiute, Și m-a sculptat în basm naiv