Poezie
Roua, lacrimile mamelor
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Nu mai am cuvinte blânde îndeajuns pentru o mamă,
Când pășind printre morminte, cu suspin, doliu-n năframă,
Ea își caută copilul așezat în locul care
A găsit odihna lină... Plânge pân* la sufocare...
Ce să-i spun când vidul sună într-o inimă zdrobită,
Vlăguită de putere, de durere biciuită...
E nedrept, e crud când mama își îngroapă puiul dulce,
Ar fi stabilit și-un troc, ea, acolo, să se culce...
Nu știu ce să spun...silaba a rămas ca suspendată
La atâta urgisire, nedreptate degradată.
Sfâșierea-i și mai cruntă când copilu-i și părinte,
Pui desprins de raiul-mama...și-o strigă cu rugăminte.
E târziu să ceri iertare, să mai faci promisiune,
Când o floare se desface în altă dimensiune.
Dacă veți păși pe roua care licăre prin drame,
Să știți că sunt lacrimi calde, lacrimi din dureri de mame...
001.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat