Poezie
Testament de criză
Pamflet
1 min lectură·
Mediu
Voi muri cândva, cum moare
Orice pământean sub soare.
N-am bani strânși, mică-i simbria -
Să mă-ngroape Primăria!
De-oi muri de supărare,
Nici măcar cu lumânare,
Presată de-un cămătar -
Să mă-ngroape dom’ Primar.
N-am averi și n-am palate,
Doar facturi neachitate.
Când s-o termina simbria,
Să mă-ngroape Primăria!
Iar ANAF-ul ce să-mi ia?
De pe buze o boia!
N-am un leu în buzunar...
Să mă-ngroape dom’ Primar!
Să mori azi nu-i lăfăială,
Costă mult o groapă goală!
N-am legat strâns buzunarul -
Să mă-ngroape el, Primarul!
Pensia-i un mit sub soare,
Rata-n schimb e tot mai mare,
„La ciorap” am strâns „amar” -
Să mă-ngroape dom’ Primar!
N-am nici haine de paradă,
Să mă care de pe stradă
Ca pe ultimul hoinar...
Să mă-ngroape dom’ Primar!
Totuși las ca moștenire
O pisică rea din fire,
Care mușcă... de coșmar!
I-o las domnului Primar!
De n-aude-al meu cuvânt
Să mă lase pe pământ!
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat