Aurora Luchian

-Ajutor! strigă buimac Un ou stând într-un hamac. Ce veșmânt! Ce obrăjori! În roșu? Mă trec fiori! -Uauuu! se miră dintr-un coș, Un ou cu chip ca de moș. Am ochi verzi și pot vedea, Ce e cu

Tiță se-nsură deodată, Și îi spuse tata Șușu, Că Chera e-o deșucheată, Și-o să-i schimbe-n viață, cursu*! Nu în bine, căci versată Își dorea statut de doamnă, Doar să fie

În vâlceaua înverzită, Pe o cioată mucezită, Iepurașul chibzuiește: Vremea asta mă mâhnește! Plouă, plouă, parc-ar vrea Să stau în căsuța mea! Prin preajmă, vreo patru broaște, -E un iepuraș

Plouă, plouă, mult și bine... Un țâstar chircit pe vine, Se uită înspre răstoace, Ar zburda în colo-n coace, Peste câmpul înverzit, Însă ploaia l-a zgulit. Cu lăbuțele murdare, Pe mustăți și

În dumbrava înverzită, Într-o rochie boțită, Șade cioara pe o creacă, Se foiește, se apleacă, Drege glasul răgușit, Și apoi a glăsuit. -Preacinstită adunare, Harnica ciocănitoare, A zvonit

Gogomanul, se zvonește, C-ar vorbi cât și un pește. D-ai țicnit și repezit, Cu păr creț și năclăit, Cu o răgușeală-n glas, Și cu doi metri de nas. Maică-sa nu ar fi slută. Rea de muscă și

Pe un smoc de rostopască, Bondărel cu nouă bască, Amețit de frumusețe, Are trai ca de Altețe. Alături pe-o pălămidă, Deșirată, o omidă, A văzut merii în floare, „Ce parfum, ce

Râde poienița-n verde, Râde cerul în senin, Râul clipocind se pierde, Din sol iese un pelin. Pe cărări bătătorite, Furnicuțe în opinci, Trec în șiruri și grăbite, Se feresc de moș

Ziua-i scurtă, palid soare, Frigul în fălci bucălat, A sosit cu programare, Și tiptil s-a instalat. A adus strănut, răceală, Roșu-n gât și febra rea, La-nceput c-o picoteală, Mai scoate-i

Proverbul nu e de șaradă! Uneori mă plictisesc, Și s-arăt că deh! muncesc, Eu mai trag mâța de coadă.

Ispitit de o "ușoară", Versată, amabilă, Sprintenică, mai că zboară, Avu o gonflabilă!

S-a declarat în văduvie Când cunoscu pe un viril. E doamnă cool, nu-i preacurvie, Când soțu-i "boul inutil".

De zeci de ani, de Dragobete, Uituc și chel, cu forțe slabe, Nu mai sărut cu zvâc pe fete... În Mărțișor, vreo...nouă babe!

Frumoasă-i și actoria, Dar iubesc geometria. Iată cercul, rotund, mare, Niciun colțișor nu are! Colegul, m-a fascinat, Un trapez a desenat Și o formă ascuțită, Ce triunghi e denumită. Marius,

Sus, pe coșuri de cărbune, Iarna, căpăcele, pune, Într-o noapte nesfârșită, Apoi a plecat spășită. Dar se înturnă, nu-i șagă, Căci uitase o desagă S-o deșarte ca în basme, Salvând noaptea de

Bate vântul. Ceru-i sur, Un cearceaf fără cusur! Ghem roșcat pe ram golaș, Se retrase ca un laș, În căsuța tainică, Căci iarna e darnică. Răsturnase pe pământ, Fulgi prin strunele de

Sătul de toane și de fițe, de bani băgați în silicoane, În farduri, fitness și pe fleacuri, în blănuri, deh, ca la cucoane, Și la un pas de-a fi smintit, Adam rosti: "Am obosit și basta!" -Te rog

Șireată, feminizată… Femeia modernizată, Nu mai mirose a ceapă, Cu paiul bea suc, (Nu apă) Că stau măștile pe față Ca la clovn. Soțu-i paiață! El trudește zi-lumină, Ea la bârfe c-o