Aurora Luchian

Fulgi pufoși, ca-ntr-o poveste, Vin din boltă, în cascadă, Zburdă-n câmp, pe deal, pe creste, Veni iarna, nu-i șaradă! Flori de gheață râd pe geamuri, Mantii înțolesc pământul, Prin

O cioară cu pliscul mare, S-a căznit pân’ la-nserare, Să desprindă de pe ram, Fără ajutor, un dram; O nucă cât un cartof. Se oprește: “Of! Of! Of! Să o iau, de-aș reuși, Toți

Pe cărări cerești și line, A venit Moșul la mine, Cu o tolbă grea și mare, Plină de jucărioare. Barba-i albă, barba-i nea, Și sclipește ca o stea! Chipu-i blând și luminos, Nici nu zici că

Lâng-un mărăcin străin, Mă îneacă un suspin. Ba-mi curg lacrimi ca izvorul, Că mă ostoiește dorul, Într-o țară vitregă, Ostilă, potrivnică. Și mă rog de nori, de vânt, Să mă ia de pe

Greierul ce a furat, Cică a recidivat... S-o luăm încetișor, Cu procesul, fraților! Un greiere și-o furnică, De-o vreme se judecă, Că-i furase-n zi lumină, Un bob negru de neghină. El jură

S-au dus zilele ca jarul, s-au chircit posomorâte. Dealul, miriștea-i pustie, vântul mușcă din hârtoape, Luând buruieni pe umeri și le poartă peste ape, Și-mi sunt nopțile ca veacul, neguroase și

Hoțomana de pisică, Căuta într-o ulcică, Eu știu ce, și ea știa, Smântână, sau altceva. Cert este, că băgând capul, A înțepenit capacul, Iar acum e tevatură, Hodoronc și bușitură, Printre

Ast' noapte un șoricel, Vesel, dansa singurel, În papuci și pijama, Și pleosc! fix în cana mea! Noroc că e cana mică! Șoricelul se ridică, Ca să iasă la liman, Ghinion, huștiuliuc!

Într-un colț pe-o păturică, Stau opt pui, cloșca mămică, O rață cu bobocei, Guițând, vin trei purcei, Patru curci cam zgribulite, Și cinci gâște năpârlite. Ouătoare, pintenați; Căci pe câine-s

N-am văzut mai mare sfadă Ca la buni în ogradă! Azorel latră în stradă. Iar găinile-s grămadă, În jurul lui Cotcodac, Cică ar fi avocat. Vin și rațe legănate, Mac! Mac! Mac! că-s

Pe-un salcâm, în fapt de seară, Văzând frunza cum îi zboară, Veștedă, prin vânt smintit; Lacrimi reci l-au podidit. Pe obraji aspri din scoarță, S-a pomenit dimineață, Cu un strat alb ca de

Dintre brumi și neguri grele, Uscăciune-n vii, vâlcele, Foșnete de frunzărie, Bolta plină, cenușie; S-a ivit într-o maramă, Toamna bună ca o mamă. În poala-i cât și pământul, Þinea ploaia,

Bolta, cu poale cernite, Umectate, largi și grele, Și brațe neobosite, Deșertă peste vâlcele, Peste codri și coline, Când ploi repezi, când mai line. Sub talpă, pământul este O întindere

Toamnă ești cam șugubeață! O lacrimă, dimineață, S-a prelins, un râu micuț, Pe obrazul lui Dănuț. Licărind, alta-l încearcă. Când a vrut un pod să treacă, I se duse rostogol, Pe un spin,

Aș doini în vârf de plop, În strai popular și clop, Tras hoțește pe o parte, Să răsune hăt, departe! Aș doini prelung, în nuc, Schimnică precum un cuc, Și cu patos, și cu jale, Să îmi strig

S-a ivit din curmătură Cu brumiță peste tot, Necăjită o făptură, Mărunțică de un cot; Și se vaită-n chip și fel: -Vai, vai, vai, tu, Brumărel! Mi-ai răcit nasul. Mustața Șade ca un

Frunză verde-n arătură, M-aș întoarce-n ani, o tură, Să mai simt zvâcnirea dulce, A iubirilor năuce, Să mai pun inimi pe jar, Să am curtezani un car, Să nu gust amarul trai, Să mă simt ca-n

A cântat uzându-și struna, Prin grădini, câmpii, ogoare. Ploaia îl goni, și bruma L-a pudrat cu-nfiorare. Greierașu-i supărat, Și fugi de teamă-n strat. Oftează cu nostalgie, Când își așeză

1 * Unui concubin . Nici cu ea, nici fără ea! "Menajeră!" tot socoate, Când slugarnic se spetea Pe la alte divorțate. . Replică: De galant, mereu tentat, După "restul" nu știu

Într-o noapte călduroasă, Veni toamna năzuroasă, Cu rugină, foșnet, ploi, Cu vânt aspru, țarini moi, Frunze moarte, arătură, Și pustiu prin seara sură. . A plecat vara, agale, Luând cârduri

Ici, pe povârnișul moale, Vara-nfofolită-n țoale, Cu basma, vestă și ghete, Strânge flori de câmp, buchete, Să le aibă amintire... Toamna îi cam dă de știre Că sosește în curând, Scurtând

Dintr-o galerie lungă, Nevăstuica în mirare, Rotofeie, ușor scundă, Se ivi, zâmbind la soare. Galant, un mohor subțire, Se plecă, o salutase, Și-ntr-o lungă amuțire, S-a-ntins leneș și

Zorii vin. Dintr-un mohor Þâșnește în vervă mare, Un gândac multicolor, Lăcusta cu lungi picioare, Și vreo patru gărgărițe, Cu buline pe altițe. Pe sub știriță, sfios, Cu un pansament la