Poezie
De la suflul toamnei
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Bolta, cu poale cernite,
Umectate, largi și grele,
Și brațe neobosite,
Deșertă peste vâlcele,
Peste codri și coline,
Când ploi repezi, când mai line.
Sub talpă, pământul este
O întindere vâscoasă.
Un bursuc prinzând de veste
Că tina e lipicioasă,
Molcom și morocănos,
Se piti sub dâmb, la dos.
Sus, pe coasta răvășită
De la suflul toamnei mele,
Via plânge dezgolită,
Nu-i nici vrejuri, nici surcele...
Și realiză tăcută,
Că doar cioara o salută.
Câmpul pare perisabil
De atâta umezeală.
Curg șiroaie, dar amabil,
Cu un smoc ca de beteală,
Un lup sur, unui fecior,
I-a șters ochii-ncetișor.
Periferic, în perfuzii,
Soarele zace sub pături.
Boala i-a născut confuzii,
Se făcea că-n pat, alături,
Vara dulce ca o mură,
Îi cânta în toamna sură.
Iar eu, martor peste toate,
Scriu ca să rămână-n carte.
001.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat