Poezie
Plânge vara-n ciuboțele
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Plânge vara-n ciuboțele,
Întinată peste poale,
Trecând câmpuri și vâlcele,
Prin cătune în vâltoare,
De puhoaie pustiite,
Luând case, garduri, vite...
Plânge vara sus, pe maluri,
Udă, tremurând ca-n friguri...
Apa clocotește-n valuri,
Rupând poduri, dărâmând diguri,
Și se-ntreabă într-o doară:
”Oare sunt, sau nu sunt vară?”
Plânge vara văzând lanul
Prăvălit în tina moale.
I s-a năruit tot planul...
Frânte, duse până-n vale,
O dezordine de spice,
Nu mai pot să se ridice.
Plânge vara cu suspine,
Pe trup, apa e-n șiroaie!
Buclele-s șuvițe fine,
Fusta nu se mai înfoaie,
S-a lipit cu-nfiorare,
Peste mijloc și picioare.
Plânge vara-n ciuboțele
Pline cu nămol și apă.
A strâns umede surcele,
Și un foc ar vrea să facă.
E-n frisoane, delirează,
Că-i caniculă-n amiază...
Pe-un morman ud de surcele,
Zace vara-n ciuboțele.
001.055
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat