Poezie
Cioc! Cioc! Cioc! sunt doamna Toamnă
1 min lectură·
Mediu
-Cioc! Cioc! Cioc! V-ați pregătit?
Eu sunt Toamna, am venit!
Am sunat frunzele lin,
Am zbicit susai, pelin…
Am agitat apele,
Și-am uscat hârtoapele!
Mă primiți? Nu mi-ați răspuns!
Vântișorul stând ascuns,
Îi săltă de atât drag,
Poala mantiei, din prag,
Și în jurul său rotit,
Spuse: - Bine ai venit!
Doi sticleți cu ochii mici,
Sunt desculți, n-au nici opinci!
-Toamnă, ce-i atâta zor?
Mai avem un puișor
Abia scos, e-n scutecel,
Și golaș pe pântecel...
-Hei, da nu vă-ngrijorați,
Aveți timp să-i croșetați
O vestuță, papucei,
Ca să-l încălțați cu ei.
Până vine Brumărel,
Va fi sigur, măricel!
Lângă arătură-n jos,
Un hârciog pe strat grunjos,
Strânge spice de mohor.
Parcă e un salahor,
Cocoșat de munca grea,
Însă toamna îl presa.
”Hapciu!” strănutase scurt,
Instinctiv, că nu a vrut.
Își frecă năsucu-ncet,
Și cu spicele buchet,
A plecat, dar nu haihui,
Ci în sol, la casa lui.
În ușă s-a răsucit:
-Toamnă, bine ai sosit!
001.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat