Poezie
În Răpciune
1 min lectură·
Mediu
Pe o pajiște pustie,
Lâng-un soi de bălărie,
Stă o vietate mică,
Dârdâind de frig și frică.
Pe căpșorul cât neghina,
Parcă-l boteză rugina.
Iar aripele-i scorțoase,
Au rouă și-s sclipicioase.
-Ce-i pe-aici? Abia îngaimă,
Parcă-i toamnă, bag de seamă!
Iscodi pe-o arătare,
Cu ochi mari și lungi picioare.
-Ai dreptate, e Răpciune,
Cu ploi, vânt și urâciune.
Însă ne și consolează
Că natura o pictează.
Cade-o frunză-n legănare,
Galbenă, picur de soare;
Altele-n spirală lină,
Plutesc peste o grădină.
S-au depus straturi și straturi...
Greierii cuminți, pe paturi,
Parc-ar mai doini-n Răpciune,
Da-i frig și pustiiciune.
001.490
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat