Poezie
Poveste hazlie de Ajun
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Moș Crăciun în straiul roșu,
Jur că rătăcise coșu*!
(Coșul casei, negreșit!)
Sau de sacu-i copleșit,
Vâjjjja! lunecă pe burtă,
Pleoștit, plat ca și o turtă;
Uf, ce jenă, că un om
Din nea albă, lâng-un pom,
Îl privea râzând în sine,
Ce rușine! Ce rușine!
Ca un atotvăzător,
Va povesti tuturor!
Tot icnește, se ridică,
Iar e jos, Hopa-Mitică!
A bolborosit ceva,
Să-l audă cineva,
Că e musai să ajungă
La copii chiar și c-o pungă,
Nu poate dezamăgi,
O oră tot pisăgi…
Gata! E la verticală!
Da o vâlvă muzicală,
Îi pătrunse în timpan,
Și un vânt, mare jupan,
Îl învălui ca-n joacă,
(De a râs și-o dobitoacă)
Și-ntr-o vale cam adâncă,
Îi dădu din nou o brâncă!
Iar pe burtă, iar icneală…
O vulpe cu poticneală,
Se opri, îl mirosi,
Și cu glas mieros, grăi:
-Bună seara! Bună seara!
Da unde ți-e sănioara?
Și ce cauți frânt, pe jos,
Pe sol rece și grunjos?
Vai de mine, ce rușine!
De-ar ști puștii… Deh, în fine…
Uite, (spuse apăsat)
Eu te duc până în sat,
Da să-mi dai o gâscă grasă,
Să am de Crăciun pe masă,
Că am patru pui și-i greu
Să-i hrănesc iarna, mereu.
N-o să cazi, îmi dau cuvântul,
Martori: cerul și pământul,
Că și eu am suflet bun
Ș-apoi cred în Moș Crăciun!
Vulpea nu vorbi-ntr-o doară,
Făcu rost de-o sănioară,
Și aduse doi vulpoi,
Și-i înhamă, unu, doi!
Trag frumos, făr* balansare,
Și-au ajuns la înserare,
În cătunul alb de nea,
Unde-i și căsuța mea.
Băieței sfioși, fetițe,
La ferestre, la portițe,
Iată că îl așteptau,
Cu privirea-l căutau,
Și-au făcut ochi de broscoi,
Că Moșul avea vulpoi,
Și nu reni…da nu e bai,
Seara a fost ca în Rai!
Eu în colțul de odaie,
Pe un peticel de foaie,
Am notat zâmbind, vă spun,
O poveste de Ajun.
001.256
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 307
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 68
- Actualizat