Poezie
Plugușorul românilor înstrăinați
Poezie
2 min lectură·
Mediu
Aho, aho, români iubiți,
Ce prin lume pribegiți,
Chinuiți și osândiți,
Huliți, neîndreptățiți,
De străinul ce nu-i pasă;
Ați plecat oftând de-acasă,
De nevoie, nu de drag,
Lăsând copiii în prag,
Cu lacrimi cât norișorul,
Să vă poarte veșnic dorul,
Veniți, le sunteți datori,
Baremi azi, de sărbători!
Refren: ................
Aho, aho, români, voi, frați,
De ce stați înstrăinați,
Și vă faceți cuib străin,
Căptușit cu spini, pelin,
Născând fii în altă țară,
Și vor crește și-o să-i doară
Că nu-și știu graiul străbun,
Să nu știe ce-i zăbun,
Brâu și clop, sau cingătoare...
Sufletul vă plânge, moare,
Că sunt pui de românași
Și străinii le sunt nași...
Refren: ................
Aho, aho, voi, migratori
Hai, veniți de sărbători,
C-a să-i vedeți pe părinți,
Ce v-așteaptă-n prag cuminți,
Mai gârbovi, ducându-și anii
Doar în rugi, făcând sfeștanii,
Cu gând că s-or prăpădi,
Iar voi nu veți mai veni.
Vor să vă mai vadă-o dată,
Trăgând ivărul la poartă,
Să își mustre aprig câinii,
”Marș! că n-au intrat străinii!”
Refren:
Pocniți biciul, faceți tropa!
Să răsune-n Europa,
Să audă toți românii,
Și să simtă gustul pâinii,
Pâinea coaptă-n vatra-mamă,
Și să vadă în năframă
Lacrimile mamelor,
Și versul poemelor,
Scris cu cerneală albastră,
Hai, veniți în țara voastră!
001.175
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat