Poezie
Împăratul Mărțișor
Poezie
1 min lectură·
Mediu
S-a înveselit Răducu,
Nu-i mai curge nici năsucu*,
A scăpat de frig, răceală,
De ghețuș și îmbrânceală.
Colo-n văile abrupte,
Cu nouă cojoace rupte,
Mânjite de moalea tină,
Șade iarna și suspină.
Razele au prigonit-o,
Ghioceii au ghionțit-o,
Colțu-n sol, în fremătare,
Au împins-o în spinare.
Plânsă, nădușită toată,
Ar dori să se abată
Din drumu-i cu răutate,
Să răstoarne, că mai poate,
Roi de fulgi pe viorele,
Pe zâmbet de rămurele,
Peste fesul lui Răducu,
Să-i înghețe iar năsucu*.
Șezând la taifas în sine,
Iată vine, cine vine?
Un voinic pe-un căprior,
Împăratul Mărțișor!
-Du-te iarnă, ești povară,
Am intrat în primăvară!
Ia-ți și frig, vântoase-n spate,
Și te du spre miază noapte!
001.243
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat