Poezie
Două muște moțate
Fabulație
1 min lectură·
Mediu
Două muște grăsunele,
Cu pete pe rochițele,
Cu moațe în vârf de cap,
Rotocoale cât un nap;
Se foiesc pe un mohor,
Verde, aspru, foșnitor.
-Aș mânca o fripturică
Că mă roade în burtică.
Zice una c-un suspin,
Dând târcoale unui spin,
Că zări la umbra sa,
O fărâmă ce mișca.
-Ești teribilă fetică!
Tu nu vezi că o furnică
Își mai trage suflul mic?
Nu te duce, zău, îți zic
Dacă furi din munca sa,
Mușuroiul te-o pasa!
Musca a foșnit mohorul,
Scărpinându-și lent piciorul,
Și se trase îndărăt:
-Uf, de foame nu mai pot!
De-ar curge mierea din stup,
Precis mi-aș strânge un chiup!
Cum sporăvăiau meschine,
Opt albine gospodine,
Cu trăistuțele gălbui,
Prin tarlaua nu știu cui;
Au trecut și-au auzit,
Și-n zbor le-a muștruluit.
-Ce vreți, miere din stupină?
Iată, florile-n grădină
Licăresc de la nectar!
Voi stați hoațe în hotar?
Hai, culegeți, frământați,
La dospit să îl lăsați,
Să-l turnați în cupe noi,
Să puneți capace moi,
Și sleite de putere,
Veți mânca muncind, din miere.
Ce pândiți ca hoațele,
Vi se strică moațele?
001.397
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat