Poezie
Ploaie de vară
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Ceru-n pijama albastră,
S-a trezit și dă ocol
Patului, și din fereastră
Vede pe pământ, pârjol.
De îngrijorat îi scapă
Un oftat îndelungat,
Și chemă norii cu apă,
Și în taină i-a rugat:
”Umpleți văile și câmpul,
Răsturnați peste păduri,
Nimeni să nu piardă timpul,
E prea cald, cât să înduri?”
Au sărit și-n iureș tună,
Varsă harnici pe pământ,
Apă din belșug și-mbună
Și pe răzvrătitul vânt.
În ograda lui bunica,
Panica a prins contur,
Fuge Azorel, pisica,
Chiar și un curcan matur.
Hop! sub streșină de-a valma,
Au intrat și cârd de pui,
I-a împins buni cu palma,
Că-s murați, da-s tot gălbui.
Un cocoș ce zăbovise
Pe un gard, cântând măreț,
Repertoriu-și isprăvise,
Dând năvală săltăreț.
Cu o grijă părintească,
Bibilica, pe un fiu,
Vrea din ploaie să-l urnească,
El se zbânțuie zglobiu.
Și prin toată hărmălaia,
Cinci boboci se bălăcesc,
Ce noroc că veni ploaia,
Nu au temeri că răcesc.
Unul mic capul își saltă,
Pe lăbuțe cam zbicit,
Bucuros că toți au baltă,
Sâsâi: -Sunt fericit!
001.683
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat