Poezie
Înfiorarea primăverii
Baladă tristă
1 min lectură·
Mediu
Cade floarea mărului,
Lăstărașii părului.
Tremură și un măceș,
Moare floarea de cireș.
Plânge via sus, pe deal,
Că-n pustiul infernal,
O-mbrăcă ninsorile,
Și-o lovi vâltorile.
Câmpu-mpovărat și el,
Verde-a fost! Un păducel
Fără fes, fără papuci,
Dârdâie lângă uluci.
Pe obrajii de arici,
Pic, pic, pic, cad lacrimi mici,
Și au înghețat pe loc...
Și s-a strâns, un ghemotoc.
Într-un cuib rece și gol,
Un ouț cât și un pol,
A crăpat de frig sub puf,
Mama-i plină de năduf…
Fuge ursul în bârlog,
Și ține un monolog:
”Sunt bătrân și derutat,
Iarna încă n-a plecat…”
Cu năsucul înghețat,
Iepurașul s-a-nălțat,
Și privind câmpul albit,
Galerie și-a scobit,
Și uimit, șade tăcut.
Un gândac ce a zăcut
De răceală, guturai,
S-a-ncălzit de el ca-n rai.
Pe un povârniș pustiu,
Un șoarec cam pirpiriu,
Spune rugi și face cruci:
-Doamne, te rog, n-am papuci,
Nici vestuță, nici mănuși,
N-am nici pături din pănuși…
Încălzește primăvara,
Ia zăpada, ia povara
De pe ierburi, pomi și flori,
Că sunt pline de fiori!
001.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat