Poezie
Doamnă, nu cumva e toamnă?
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
A râs vara în senin,
Soarele ne-a toropit,
Da un nor bolfos, aldin,
Cerul lent l-a cotropit.
Supărat e nu mai zic!
Molfăind cenușă sură,
Îmi răstoarnă pic cu pic,
Ploaie peste praf și zgură,
Speriind și soarele,
Umplându-mi izvoarele,
Ce se zvârcoleau de cald,
Și câmpia de smarald.
Ciuperca într-un picior,
Bea apa ca din ulcior,
Și își potrivește-n joc,
Pălăria după soc.
Nici nu-i pasă că e vânt!
Piciorușu-i în pământ,
Puii ocrotiți de ea,
Dulce-i traiul pe vâlcea!
”Uauuu! - se miră Brotăcica,
Doar de-o șchioapă, cât furnica,
Mânjită de mâl, pe nas -
Merg să-mi cumpăr contrabas!”
Pupăza cu moțul ud,
Zgribulită într-un dud,
Iscodi Omida: - Doamnă,
Nu cumva de-acu e toamnă?
-Nu e toamnă, da e frig,
De stă soarele, covrig!
001.451
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat