Poezie
Tu, codruțule, nu plânge
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Toamna cu priviri de ceață,
Peste neguri călăreață,
A muiat și-nfrigurat,
Codrul meu de lângă sat.
Plânge lutul pe cărare,
Șopotesc râuri domoale,
Codrul ud, desfigurat,
Pierde frunzele-ntristat.
În rochițe ca de pânze,
Maronii, ca niște mânze,
Zburdă pe veșmânt de vânt,
Într-un foșnet ca un cânt...
Vântul zboară, se întoarnă,
Le agită și răstoarnă
În mormane alămii,
Șapte, nouă...zece mii!
Tu, codruțule, nu plânge,
Că vântoasele ți-or strânge
Toate frunzele din zbor,
Și-o să-ți țese lung covor.
001.302
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat