Poezie
La sfârșitul verii
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Cu năsucul în batistă,
Căci hapciu! făcu spontan,
O lăcustă baletistă,
A zvâcnit pe un bostan.
Tremură și e fierbinte,
Are febră, a răcit,
Că n-a vrut să ia aminte,
Când vara s-a-nfofolit.
Și-a lăsat rochița lungă,
Ca o pânză subțirea,
Căci Răpciune o alungă;
Și-a pus alta groasă, grea.
Da a plâns, a plâns cu ochii
Ce au fost senini, cândva,
I-au curs lacrimi peste rochii
Ce le neglijă, cumva...
Peste via-mbelșugată,
Udă de o ploaie hâdă;
O rază, o surogată,
Se trudește să mai râdă.
O furnică se ridică
Temerară pe-o surcea,
Ba-și pierdu și o opincă,
Și pe vară o-”ndulcea”:
-Văruță, te rog fierbinte,
Nu pleca, e vânt, noroi...
Hai că-ți fac niște plăcinte,
Și rămâi în mușuroi!
001.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat