Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@aurora-luchianAL
Aurora Luchian
@aurora-luchian
Poezie

Dochia

1 min lectură·
Mediu
Dochia, din cojocele,
Scutură ce-a mai rămas,
Fulgi din iarna de pripas,
Peste câmp cu floricele.
Ghiocelul alb, gingaș,
Tremură îngândurat,
Clătinel și supărat
E pe vântul uriaș.
- Du-te Dochie, în casă!
O certă o rămurea.
Ești de pomină de rea,
De natură nu îți pasă?
Cu fruntița umezită
De la fulgii mulți, hoinari,
Trei sticleți, bătrâni doinari,
Deplâng vremea limpezită.
- Ți-ți-ți, tu, primăvară,
Hai, zâmbește și gonește
Vremea rea ce primenește
De cu zori și până-n seară.
Pune-ți soarele pe creștet,
Florile de câmp în păr,
Râzi cu mugurași de măr,
Și gonește tot ce-i veșted.
Dochia de înciudată,
Nădușită peste tot,
S-a târât haios pe-un cot,
Și a scos de prin covată,
Sită mare și-a cernut,
Toți fulgii ce i-a avut.
Dochie, ce Dumnezeu,
Nu ții cont de versul meu?
002.043
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
134
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Aurora Luchian. “Dochia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurora-luchian/poezie/14121847/dochia