Aurora Luchian

Iarna e frumoasă foarte, Parcă-i versul dintr-o carte! Un miraj, un basm de seară, Iar când geru-i ca o fiară Îi dă plus de strălucire, E iarnă, nu-i nălucire! Cade neaua furișată, Peste codri-n ton

Rabd și tac în vama sorții în speranța că voi trece, Și e haos, îmbulzeală...un vameș, cu tonul rece, Sobru, cu ținuta ”țiplă”, cu statura deșirată; Se răstește și mă-mpinge: ”Ești cu viza

Vrei să mă colinzi, amore, da în pragul meu e rece, Până pleacă frigul iernii, dorul scade, vraja trece... Nici nu vreau colindul care l-ai cântat și-n alte uși, S-a răcit de mult iubirea, toți

Apucând cerul cu mâna, stoarce norii ea, stăpâna, toamna, veselă-n mantou, râde-n hohot cu ecou, și ne dă în zori binețe cu ploi reci, dese, răzlețe. E petrecere, sau ce-i

Ținându-se sfios de mână, Un băiețel și o fetiță, Pornesc voioși spre grădiniță, Unde colegii se adună. Și în hăinuțele de gală, Ca într-o vrajă de culoare, Cu ochii licărind

Unde pleci, și când mai vii vară cu ochi aurii ?! Te-ai înspăimântat de ploi, și de vânt, de câmpuri moi ?! Uite, greierii nurlii, cântă ca în poezii, parcă-n ciudă să îi

De pe colnic vin de-a valma, Volbure, susai, scaieți, Brusturi și pelini puieți, Crezi că s-a pornit alarma. Unii și-au pierdut papucii, Săndăluțele de vară, Alții, hainele-și salvară, În

Temeri și provizii Vin scumpiri din vest în est... Câinele se uită-n jur, Și-și ascunde orice rest, Nu cumva ca să îl fur. Unui medic estetician Un incompetent bag seamă, Operase pe o

Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo

Unui înfumurat Dup-o glugă în Berceni, Rumegă un bou de vază, Cunoscut e din coceni, Până-n stratul mic de...varză. Unui dictator înaripat Dictator urcat pe șură, „Cântă”, tot sperând

Sunt copilul pe care îl strâng încălțările și nu îndrăznesc să-i cer mamei altele. Voi aștepta Paștele, docilă, răbdătoare… atunci îmi va lua și rochiță cu floricele, la fel ca a surorii

Jertfă Pe pământ este pârjol, Clocotesc bălțile toate, Vrând o broască să înoate, A rămas prinsă-n nămol. Nici ogor și nici asfalt Moale, șerpuind asfaltul, De la soare și dogoare, Stă

Culmea culmilor: să dormi singur și să strigi la tine: „Nu te mai foi!” Culmea matematicii: să faci calcule în timp ce te scapi pe tine și să nu-ți iasă socoteala; Culmea generozității: să prinzi

Suflețelul meu cârpit, Cine mi te-a dezlipit, Cine mi te-a risipit, Cine mi te-a potopit? Te-am săltat, te-am îmbinat, Oblojit, te-am alinat Suflețelul meu ciuntit, Cât ai fost de

E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește, Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește... Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare, Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă

Culmea absurdului: să faci pe tine de frică și să dai vina pe altul; Culmea ghinionistului: să dea norocul peste tine și să rămâi lat; Culmea țicnelii: să fii într-o ureche și să te cauți cu

Istovită de vânat, S-a spălat și s-a culcat, Pe o pânză cu albiță. Pune laba sub bărbiță, Și-ntr-o liniște plăcută, Adormi satisfăcută. Dinspre mărul ionatan, Un pisoi, un șarlatan, Și alți

Culmea politeței: să ajuți un bătrân să se așeze pe o bancă, atunci când el nu vrea. Culmea vitezei: să alergi în jurul unui fir de ață până îți vezi călcâile; Culmea cărăușiei: să-l ducă cu

Culmea blocajului: să te ascunzi după deget și să nu mai poți ieși; Culmea melcilor: să facă partajul casei în mod egal; Culmea delirului: să te culci în alb și să te trezești Dan Negru; Culmea