Plouă ca din raiuri

Îmi scot șalul de pe umeri, pe o ploaie infernală, Să mă spăl de ura lumii, vorbă crudă și poveri, Voi păstra în amintire un blestem din primăvară, Unde tata și-a dat suflul, măcinat de boli, mai ieri... Curge ploaia cu șiroaie încercând să dilueze Răutatea azvârlită de o gură-nveninată, Spăl și demnitatea-n treacăt, și-i dau sfat să nu cedeze Pizmei ce-a-mproașcat păcatul...Domnul dă nota de plată. Nici furtuna, nici prăpădul, nici vârtejuri infernale Nu m-au doborât în viață, m-am săltat ca din morminte... Îmi scot lutul de pe mine, și sub streșini fluviale Las o ultimă slineală, înțeleaptă și cuminte. Plouă...plouă ca din raiuri, să mai spele din păcate, Spală lacrima ce cade din blestem mocnit...de frate...