Îmi sunt de-ajuns...

În colțul meu tihnit, doar cât un peticuț, Liniștitor, curat, când rece, când călduț; Mă bucur de tăcere în traiu-mi cumpătat, Și mi-aș spăla obrazul, dar nu este pătat. Aici, m-adun cu mine, mai scriu un vers sonor, Îmi savurez cafeaua, - pizmașii îi ignor - Îmi mângâi dorul greu, care îl port în mine, Și-l liniștesc domol că totul va fi bine. Nu îmi doresc nimic, doar scumpa sănătate, Căci dacă ea lipsește zadarnic am de toate! Nu răscolesc trecutul, nu caut vreun răspuns, Căci eu mă am pe mine, și Doamne,-mi sunt de-ajuns! Când îmi doresc un sfat, un dar, o consolare, Le am pe toate-n mine, le merit cu onoare.