Nu mă judeca

Să-ți împrumut din nopți...ce-am stat ca un soldat Dormind trei, patru ore pe-o margine de pat. Cu încordări prelungi,veghind, - făr* a căsca – Așa că gură-largă, nu mă mai judeca! Să-ți dau cu împrumut pantofii mei o zi, Te vei împedica, te vei împotmoli, ”Mă strâng și mă rănesc!” - așa te-ai lamenta – Atunci îți dau un sfat: Nu mă mai judeca! Să-ți dau și ochii mei ce au secat de plâns, În tinerețea-mi crudă, când chinuri m-au constrâns, Mă critici că n-am lacrimi, - și cât m-ar vindeca...- Tu nu ești Dumnezeu, nu mă mai judeca! Să-ți împrumut și straiul cusut cu plumb, granit, Nu te-ai mai ridica, vei sta înțepenit, ”Cum să mă mișc în viață ?!” - așa m-ai cerceta - Să-ți vezi de soarta ta, nu mă mai judeca! Să-ți dau doar un bagaj, și fără de retur, Să nu te plângi că-i greu, tu, bârfitor matur, Iar de nu-l poți urni, icnind pân* te-ai usca, Îți sugerez deschis: Nu mă mai judeca! Să-ți dau pantofii mei, de tot, sunt unicat! Că m-ai făcut bucăți, ”Judecător căscat”, Da știu că vei rămâne blocat, ipotecat... Nu-i voi revendica, că mult m-ai judecat! Când îți arunci privirea în viața cuiva, Să-ți amintești ce-ți spun: Ocupă-te de-a ta! Și nu mai judeca!