Aurora Luchian

Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo

Unui înfumurat Dup-o glugă în Berceni, Rumegă un bou de vază, Cunoscut e din coceni, Până-n stratul mic de...varză. Unui dictator înaripat Dictator urcat pe șură, „Cântă”, tot sperând

Sunt copilul pe care îl strâng încălțările și nu îndrăznesc să-i cer mamei altele. Voi aștepta Paștele, docilă, răbdătoare… atunci îmi va lua și rochiță cu floricele, la fel ca a surorii

Culmea culmilor: să dormi singur și să strigi la tine: „Nu te mai foi!” Culmea matematicii: să faci calcule în timp ce te scapi pe tine și să nu-ți iasă socoteala; Culmea generozității: să prinzi

Suflețelul meu cârpit, Cine mi te-a dezlipit, Cine mi te-a risipit, Cine mi te-a potopit? Te-am săltat, te-am îmbinat, Oblojit, te-am alinat Suflețelul meu ciuntit, Cât ai fost de

E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește, Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește... Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare, Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă

Culmea absurdului: să faci pe tine de frică și să dai vina pe altul; Culmea ghinionistului: să dea norocul peste tine și să rămâi lat; Culmea țicnelii: să fii într-o ureche și să te cauți cu

Istovită de vânat, S-a spălat și s-a culcat, Pe o pânză cu albiță. Pune laba sub bărbiță, Și-ntr-o liniște plăcută, Adormi satisfăcută. Dinspre mărul ionatan, Un pisoi, un șarlatan, Și alți

Culmea politeței: să ajuți un bătrân să se așeze pe o bancă, atunci când el nu vrea. Culmea vitezei: să alergi în jurul unui fir de ață până îți vezi călcâile; Culmea cărăușiei: să-l ducă cu

Culmea blocajului: să te ascunzi după deget și să nu mai poți ieși; Culmea melcilor: să facă partajul casei în mod egal; Culmea delirului: să te culci în alb și să te trezești Dan Negru; Culmea

Un berbec ajuns Primar, Mâncând icre și homar, S-a înscăunat adânc. ”Nu mă deranjați, mănânc! Striga oilor sărace, Sorbind mâluri din băltoace, Ce aveau doleanțe multe... Mama voastră de

Poate-i ultimul tău zâmbet, poate nu te mai întorci, Vei rămâne în masacru, printre lacrimi ce-o să storci Celor ce te-au strâns în brațe...schingiuit prin locuri noi, Unde-ncenușat pământul se

Culmea culmilor: să faci gaură în apă și să te ascunzi în ea; Culmea gospodinei: să-și scuture costumul Evei, pe dos; Culmea ghinionului: să mori de râs și chiar să se întâmple; Culmea avarului:

Frații, lacomi, nu erau, Însă nu se digerau. De-ar avea și iz prostia, Ar făta și muscăria. Dacă nu-l iubești, Defecte-i găsești. Strâgeți cât puteți, De-aveți nouă vieți. Eu îl bag

Resemnare Cioara, acuzând colită, A scăpat în zbor, - nu oul - M-a stropit, și-mi zic zburlită: „Noroc...că nu zboară boul!” Roadere / Șoarecul și molia „Ce mănânci în zi de

Am o temere în mine, și port doliu în cuvinte, Că în voal de primăvară, eu voi scrie la morminte, Noaptea, când eroii dorm, somnul veșnic întru pace, Slove sacre, mișcătoare, într-un iad ce se

De Moș Nicolae Omicron și o lescaie, A venit Moș Nicolae. Mâța face hărmălaie, Fiindcă mi-a adus…o laie! Speranță deșartă Am ieșit sperând, pe străzi, Să iau de la câini, din

Un amurg, ca o maramă, Se depune peste sat, Un copil, pe braț de mamă, Adormise alinat. Ține într-o mână mică, Un bănuț și crede el, C-o să-și cumpere pisică Sau un hamster mititel. E

N-o să țin o pledoarie când sfârșitul toamnei geme, A intrat în metastaze și n-am leac, nici stratageme Ca să o rețin domoală, doar să fie lângă mine, Cum a fost întodeauna când mi-a fost și rău,

Sub ramuri ce trosnesc scheletic, într-o îmbrățișare dulce, Trec doi iubiți, nebuni de drag, ce văd prin toamna sfâșiată, Beteală presărată-n susur, când pleacă frunza să se culce, Și mă găsesc

Toamna asta-i zdruncinată, Vin facturile-n ”taior”, Mă țintesc superior, Da nu-mi pasă,-s vaccinată! Pofta mea e înfrânată, Știu să fac economii, N-am organe lăcomii… Mă bucur că-s

Greierașul Cărbunaș, Mestecând un colțunaș, Se foiește, n-are stare, E răpus de întristare, Că de-o zi și jumătate, Ploaia cade, vântul bate. De sub scaiul ciufulit, Iese un hârciog