Poezie
Strânge-mă în brațe toamnă
Poezie
1 min lectură·
Mediu
N-o să țin o pledoarie când sfârșitul toamnei geme,
A intrat în metastaze și n-am leac, nici stratageme
Ca să o rețin domoală, doar să fie lângă mine,
Cum a fost întodeauna când mi-a fost și rău, și bine.
Și a plâns cu ploi de lacrimi și cu ceață alburită,
Și s-a tânguit prin vântul ce-a lăsat-o dezgolită,
Eu, în muta-ncremenire, n-am știut să-mbrac pustiul,
N-am știut s-adun frunzișul, să-i păstrez nuanța, viul…
Strânge-mă în brațe, toamnă, și de nu mai ai frunziș
Nu mă tem de ramuri goale, nu mă voi uita pieziș
Că îmbrățișarea-ți aspră m-a răni, și nu voit,
Să îți spun ”La revedere!”, să revii c-un alt croit.
00954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat