Anghel Geicu

l-am auzit pe x lăudându-se cum că așa și pe dincolo când de fapt ca să bei bere îți trebuie schepsis bere + women = vacs spunea unul trecut prin multe mai precis berea rece și femeia

-I- singurătatea este un buzunar gol cusut în carne aproape de inimă din când în când bate la ușă trage fermoarele se uită pieziș e greu de crezut cât infinit se găsește acolo cât spațiu cât

îmi este greu să afirm/ urc scări cobor scări totul pornește din clipa când pun piciorul pe ele atunci ușile se deschid precum o capcană de șoareci ce pândește încontinuu lângă mine o doamnă

azi n-am să-ți mai spun nimic despre dragoste. pentru că, nu-i așa, dragostea este ca atunci când ți-e foame. te saturi repede, dar, asta este o chestie de moment, apoi îți vine iar, și

până unde se întinde albastrul? până la linia transparentă pe care o văd ca pe dâra trasă cu creta pe asfalt dar ce este dincolo oricât m-aș ridica eu pe vârfuri oricât aș pune mâna

pentru weekend, am locul meu secret unde, îmi fac de cap fără nicio rezervă. acolo, pe insulă, sunt doar eu plus iuby cu săruturile ei infinite. este -dacă vrei- locul meu infailibil unde,

când eram copil de o șchioapă și mă jucam cu ceilalți de o seamă cu mine așa se face că un bătrân un boșorog cu acte în regulă se băga și el între noi și nici una nici două se

privește-te! ești un maldăr de roți roți zimțate ce se învârtesc haotic ca într-un mecanism defect ca într-o ierarhie strâmbă de mucava te vezi în oglindă ca printr-un aparat roentgen/ o

îmi este totuna dacă nu vei mai fi de acord pentru că nu-i așa? astăzi e sâmbătă și ieri -ce să fac?- te-am așteptat toată ziua m-am uitat pe geam din zece în zece minute îți pregătisem o

azi nu mă voi mai uita pe geamul de la bucătărie deși de fiecare dată când beau cafeaua am această obsesie astăzi nu de ce? fiindcă astăzi este duminică și duminica pentru mine e sfântă în

se făcea că eram undeva într-o cameră de hotel ori într-un tren sau la capătul lumii/ de fapt ce contează important pentru noi este că eram fix acolo și ca să fim siguri am marcat

te privesc [doar așa la mișto] cum îți treci amintirea prin păr știu! și uitarea-i o scuză pătratul iubirii prea bine îl joci jovial sărutul otrăvit când îl torni să îl beau mă îndeamnă

m-am hotărât să-mi pun balconul în ordine privesc din dormitor lucrurile aruncate de-a valma cutii de carton și mochete de iută borcane și sticle goale de bere butoiul de plastic de

prima dată am plâns apoi am cerut țâță după care am înțeles să cer și bucate de primit am primit doar iluzii a trebuit repede să mă conving de chestia asta deci! am hotărât să mă trezesc din

ce-ai zice să fugim pe străzile astea, departe de lume/ cât mai departe de noi să ne strângem de mâini și să nu știm de fapt, încotro vom mai merge, să privim lumea în ochi, mai apoi, să ne

când cineva îți bate în țevi la cinci dimineața, ai rupt cuiul. poți să fii tu regele asfaltului, poți să fii bulibașa din ferentari, rockefeller, alain delon, oricine, când ești cu nevasta

nu este suficient să spui nu mai bine alergă pe străzi și ajută o bătrână mai bine cântă în centrul orașului și dă bani covrigarului mai bine rupe-ți tricoul și urlă scrie dracului pe ușa de la

nu știi dar azi te-ai trezit cam prea repede deși nu ai nimic de făcut întâi mergi la baie îți freci dinții cu peria plus alte chestii după care ajungi în bucătărie aprinzi aragazul întorci

nu! nu sunt rudolph valentino, nu locuiesc în primăverii nu am o mașină de fițe, nici numărul de telefon al vreunei femei port patruzeci la pantofi, și un job perisabil de fapt, nu am nimic în

când mi-ai spus să aștept, știam că o faci la mișto am stat suficient cât să număr pe degete mașinile cele cu număr impar, apoi, și pe celelalte ca jocul acela când aveam zece ani și stăteam cu